În drumul furnicilor*
Întreg pămîntul era un
mușuroi
furnicile ieșiseră la
soare
și fierbeau în țărîna
încinsă
înainte de ploaia
răcoritoare.
Adormisem undeva în
drumul furnicilor
și visam că voi fi
ocolită
cînd deodată au început
să treacă peste mine
cu pasul lin de cale
nesfîrșită.
Noi, furnicile, spunea
regina furnicilor
Ne știm bine drumul
prin mușuroi
Iar eu cu spaimă
răspundeam încet:
și noi regină, și noi.
Atunci m-a luat în
spate ca pe un sac
și aș fi vrut să fie
cineva viu
să-mi spună dacă ea
creștea atît de înfricoșător
sau eu mă micșoram fără
să știu.
Ileana Mălăncioiu
* Din volumul „Peste zona interzisă”,
ed. Cartea Românească, 1979
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu