«Richard Strauss sau călătorul și umbra sa...»*
Deși tatăl său, Franz Strauss, unul dintre cei mai mari corniști ai vremii a fost un critic fervent al creației lui Wagner, el va deveni un mare admirator al muzicii acestuia, ceea ce avea să conducă la nenumărate disensiuni de natură muzicală între tată și fiu.
Cu toate că, inițial, a compus în stil clasic (influențat fiind de operele lui Mozart și Brahms, preferații tatălui său), el a fost profund marcat, după ce la doar 16 ani, a descoperit universul sonor plăsmuit de Richard Wagner, ceea ce avea să-i schimbe complet traiectoria muzicală.
Richard Strauss a fost unul dintre cei mai inovativi compozitori–orchestratori ai epocii sale. În Eine Alpensinfonie (Simfonia alpină op. 64, 1911–1915) a folosit o orchestră gigantică, în care pe lîngă instrumentele tradiționale, a inclus și unele rare sau foarte puțin folosite (mașini de vînt, orgă și chiar un heckelphon, un instrument de suflat din lemn, de dimensiunea unui fagot, inventat în 1904 de Wilhelm Heckel) pentru a crea o cît mai perfectă ambianță sonoră alpină. În alte lucrări, a cerut pînă la 20 de tipuri diferite de instrumente de percuție, ceea ce a fost considerat o adevărată extravaganță în epocă, însă faptul va avea urmări și va deschide drumul muzicii de film și orchestrației moderne.
Cu toate că, inițial, a compus în stil clasic (influențat fiind de operele lui Mozart și Brahms, preferații tatălui său), el a fost profund marcat, după ce la doar 16 ani, a descoperit universul sonor plăsmuit de Richard Wagner, ceea ce avea să-i schimbe complet traiectoria muzicală.
Richard Strauss a fost unul dintre cei mai inovativi compozitori–orchestratori ai epocii sale. În Eine Alpensinfonie (Simfonia alpină op. 64, 1911–1915) a folosit o orchestră gigantică, în care pe lîngă instrumentele tradiționale, a inclus și unele rare sau foarte puțin folosite (mașini de vînt, orgă și chiar un heckelphon, un instrument de suflat din lemn, de dimensiunea unui fagot, inventat în 1904 de Wilhelm Heckel) pentru a crea o cît mai perfectă ambianță sonoră alpină. În alte lucrări, a cerut pînă la 20 de tipuri diferite de instrumente de percuție, ceea ce a fost considerat o adevărată extravaganță în epocă, însă faptul va avea urmări și va deschide drumul muzicii de film și orchestrației moderne.
 |
| Richard & Pauline |
De altfel, Strauss a fost unul dintre primii mari compozitori care au scris «muzică programatică», aproape în stil cinematografic. Grandioasa introducere («Einleitung») a poemului simfonic Also sprach Zarathustra, compus în 1896, inspirat de lucrarea omonimă a filosofiului german Friedrich Nietzsche (publicată între 1883 și 1885) stă mărturie, ea devenind foarte cunoscută ceva mai tîrziu, în anul 1968, atunci cînd celebrul regizor american Stanley Kubrick a preluat-o, folosind-o în capodopera sa 2001: O odisee spațială. De altfel, Kubrick a folosit pentru coloana sonoră a filmului său și muzica unui alt mare compozitor, maghiarul György Ligeti (1923–2006).
De fapt, Strauss avea să influențeze nemijlocit și în mod decisiv muzica de film contemporană. Mari compozitori precum americanul John Towner Williams (n. 1932) și austriacul Erich Wolfgang Korngold (1897–1957), numit adesea unul dintre părinții muzicii de film – alături de compatriotul său Max Steiner (1888–1971) și americanul Alfred Newman (1901–1970) – au compus lucrări sensibil înrîurite de tehnicile sale orchestrale.
Spre sfîrșitul vieții, a compus splendidul ciclu de lieduri pentru soprană și orchestră, Vier letzte Lieder (Ultimele patru lieduri), o lucrare profundă, de o frumusețe stranie, enigmatică, despre bătrînețe, efemeritate și moarte, a cărei premieră a avut loc la Royal Albert Hall din Londra în 1950 (la opt luni de la decesul său), partitura vocală fiind susținută de soprana Kirsten Flagstad (1895–1962), acompaniată de orchestra Philarmonia, condusă de celebrul șef de orchestră german Wilhelm Furtwängler (1886–1954). Soția sa, Pauline, i-a fost muză pentru majoritatea liedurilor și, cu toate că relația lor a fost una tensionată, de natură vulcanică, mustind de conflicte, Strauss a afirmat deseori despre ea că este singura femeie care a știut vreodată ce e cu mine.
De fapt, Strauss avea să influențeze nemijlocit și în mod decisiv muzica de film contemporană. Mari compozitori precum americanul John Towner Williams (n. 1932) și austriacul Erich Wolfgang Korngold (1897–1957), numit adesea unul dintre părinții muzicii de film – alături de compatriotul său Max Steiner (1888–1971) și americanul Alfred Newman (1901–1970) – au compus lucrări sensibil înrîurite de tehnicile sale orchestrale.
Spre sfîrșitul vieții, a compus splendidul ciclu de lieduri pentru soprană și orchestră, Vier letzte Lieder (Ultimele patru lieduri), o lucrare profundă, de o frumusețe stranie, enigmatică, despre bătrînețe, efemeritate și moarte, a cărei premieră a avut loc la Royal Albert Hall din Londra în 1950 (la opt luni de la decesul său), partitura vocală fiind susținută de soprana Kirsten Flagstad (1895–1962), acompaniată de orchestra Philarmonia, condusă de celebrul șef de orchestră german Wilhelm Furtwängler (1886–1954). Soția sa, Pauline, i-a fost muză pentru majoritatea liedurilor și, cu toate că relația lor a fost una tensionată, de natură vulcanică, mustind de conflicte, Strauss a afirmat deseori despre ea că este singura femeie care a știut vreodată ce e cu mine.
* «Richard Strauss ou Le Voyageur et son ombre» (1980) este titlul original al biografiei pe care filozoful și criticul muzical francez André Tubeuf (1930–2021) i-a dedicat-o, și care reprezintă o minunată reflecție poetico‑filosofică asupra vieții și operei lui Strauss, explorînd dualitatea sa: de la figura de «călător» (explorator muzical) la cea de «umbră» (moștenitor al tradițiilor clasice: Mozart, Wagner).
** Patronimul Strauss, care în română s-ar traduce prin «buchet», este extrem de comun în țările germanice dar nu există nici o legătură între bavarezul Richard Strauss și cei doi Johann Strauss (tată și fiu), originari din Viena (Austria), supranumiți «regii valsului».
Also sprach Zarathustra
Herbert von Karajan
Berliner Philharmoniker
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu