Ken Robinson
(1950–2020)
Educația este un proces viu, comparat cel mai bine cu agricultura. Grădinarii știu că nu ei fac plantele să crească. Nu ei formează rădăcinile, nu ei cresc frunzele, nu ei vopsesc petalele. Plantele cresc prin ele însele. Treaba grădinarului este să creeze cele mai bune condiții pentru ca toate aceastea să se întâmple. Grădinarii buni creează aceste condiții, cei nepricepuți nu o fac. La fel este și cu predatul. Profesorii buni creează condițiile propice pentru învățare, iar cei slabi, nu.
Ken Robinson
Sir Ken Robinson a încetat din viață. A pierdut o luptă extrem de scurtă cu un inamic redutabil, o maladie care se încăpățînează să nu se lase decît rareori învinsă. Și trista vestea a morții sale s-a răspîndit fulgerător într-o lume întreagă. Nu exagerez cu nimic spunînd astfel, pentru că Sir Ken Robinson a fost, dacă nu cel mai bun, unul dintre cei mai de seamă experți în educație ai planetei.
Modest, blînd și inteligent, cu un discurs sclipitor, suculent, mustind de spirit și umor de cea mai bună calitate (a se vedea, în acest sens, splendida sa conferință TED, „Ucide școala creativitatea?”, pe care v-o propunem spre vizionare în cele ce urmează), profesorul emerit de „Arts Education” (Universitatea Warwick) cu un doctorat pe tema educației prin teatru, a fost un vizionar care a remodelat procesul educațional contemporan, atît prin cursurile sale universitare dar îndeosebi prin volumele sale („Tu, copilul tău și școala”, „Descoperă-ți elementul”, „Școli creative”, „O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației” etc.), care au fost traduse în milioane de exemplare în lumea întreagă, inclusiv în țara noastră.
A fost, deopotrivă, un reformator al politicilor educaționale și de dezvoltare creativă și economică ale Marii Britanii, SUA și ale altor țări și un acerb critic al culturii standardizării promovate de regimurile politice și de guvernele de pretutindeni, în tendința acestora de a controla domenii vaste, printre care și educația.
A preda este o artă, îi plăcea să spună, în care profesorii trebuie să joace perfect rolul unor alchimiști care să creeze lucruri minunate dintr-un material uman care, la prima vedere, nu arată deloc promițător dar care, în același timp, trebuie să păstreze echilibrul între tradiție și inovație, între creativitate și rutină.
Profesorul Robinson avea un crez pe care, ori de cîte ori avea prilejul, și-l exprima plenar: De ce facem educație? Pentru a-i ajuta pe elevi să înțeleagă lumea din jurul lor și talentul dinlăuntrul lor și să devină oameni împliniți și cetățeni cărora le pasă.
Sir Ken Robinson a murit la doar 70 de ani, în urmă cu cîteva zile. Un mic și cvasi-invisibil anunț pe pagina de Facebook a domniei sale anunța, sfios, dispariția sa pămînteană: It is with heavy hearts that we announce Sir Ken Robinson died peacefully yesterday, 21st August 2020, surrounded by family after a short battle with cancer.
Este o pierdere insubstituibilă.
A rămas însă o operă nepereche și extrem de valoroasă, de care trebuie să ținem cont.
Spre binele nostru dar, mai ales, al generațiilor viitoare.
Do schools kill creativity?
Un comentariu:
Dumnezeu să-l odihnească. A fost un gînditor și un practiccian cu adevărat măreț...
Trimiteți un comentariu