Andrei Pleșu, un om bine instalat în neliniștea sa,
a împlinit 72 de ani!
„Personaj vast, cu resurse multiple, dotat cu o aroganţǎ de catifea și surclasînd cu amabilitate pe oricine, obţinînd cu ușurinţǎ performanţa și strǎlucirea în tot ce i se întîmplǎ sǎ facǎ, modulînd în orice registru uman (devastator în deriziune și adorabil la excesul șuetei), apt sǎ ia forma oricǎrui context (de la petrecere cu lǎutari la întîlniri cu domni în vîrstǎ și regine), incapabil visceral sǎ tolereze afrontul, pǎtimaș și nedispus sǎ-și recunoascǎ greșeala, dotat cu o bunǎ-credinţǎ care uneori se învecineazǎ cu prostia, devenind relativist și îngǎduitor cînd e confruntat cu judecǎţile tranșante, dar grav și slujind patetic adevǎrul cînd sînt lezate principii, distant și angajat, atras de rigori monahale și topindu-se cu voluptate în vanitǎţile lumii, Andrei Pleșu excitǎ lesne fantasma colectivǎ a intelectualului român care, de la revoluţie încoace, pǎcǎlit în cîteva rînduri de istorie și devenit mefient, a decis sǎ aleagǎ vigilenţa și sǎ practice subtilitatea ca metodǎ și atunci cînd nu e cazul. Lent cînd e vorba de a acţiona preventiv, intelectualul nostru ajunge brusc agitat și este îngrijorat – cînd e prea tîrziu – de viitorul ţǎrii. Febril de ultimǎ orǎ, pus pe detectat și demontat mecanisme oculte, devine semnatar și strîngǎtor de semnǎturi. Întruchipeazǎ, pînǎ la desǎvîrșirea lor paranoicǎ, inteligenţa combinatorie de tip viril și cleveteala cu spasme preponderent femininǎ.”
Gabriel Liiceanu
(Portret de premiat hulit sau despre imoralitatea Legii dosarelor)
„Talentul nu e un merit, ci un dar inexplicabil, care trebuie onorat.”
*
„Prostul ŞTIE. E sigur. E un om care exhibă competenţe şi e sigur de ele. Dacă crezi că ştii ceva, trebuie să vezi dacă nu treci printr-o criză de prostie… Prostul nu poate fi contrazis, are convingeri beton. E un om fericit. E plăcut să ştii că ştii, că ai dreptate. Chiar dacă nu contezi!… Cînd vedem un ştiutor, trebuie să fim suspicioşi: prostul e serios. E solemn. Nu se joacă. E demn, inflexibil, pietrificat. Ia toate lucrurile în serios, dar mai ales pe el însuşi. Pentru că e serios, prostul e şi sfătos. Are soluţii pentru orice problemă. E o suficienţă intelectuală glorioasă, e o fudulie. Are idei fixe. Nu se îndoieşte de el însuşi şi îi place de el!”
*
„Când mă plictisesc, sau mă înfurii, sau cad în depresie, sau îmi vine să las totul baltă, (ceea ce mi se întâmplă zilnic, de îndată ce răsfoiesc ziarele), mă salvez, sau măcar mă ţin pe linia de plutire, răsfoind scrierile lui Nenea Iancu. O adevărată vitamină naţională, un bărbat curajos, realist, necomplezent, plin de haz, de relativism mântuitor şi de o sănătoasă melancolie…”
*
„Plictiseala e o specie a somnolenței: orice formă de curiozitate se stinge, orice interes pentru ce se întâmplă prin preajmă se pierde. Caști, moțăi, te decuplezi..."
*
„Mă uit la unii reprezentanți ai clerului: confiscați de o evlavie standardizată și de comodități omiletice adormitoare, somnolenți ideatic și camuflîndu-și platitudinea printr-un arogant discurs despre smerenie, supărați pe Occident, pe cultură, pe intelectuali, pe catolici, pe budiști, pe tot ce e neortodox pe suprafața pămîntului, lipsiți de subtilitate duhovnicească și încremeniți în docilitate ierarhică, sub pretext că «fac ascultare». Mă uit și la unii intelectuali: «luminați», adică bucuroși să ignore orice tradiție, gata să creadă în OZN-uri mai curînd decît în Dumnezeu, siguri pe inteligența și pe amplasamentul lor «spiritual», mereu la curent cu ultima modă, mereu «corect» orientați politic, fără nedumeriri, fără penumbre, fără întrebări reale (căci mai toate răspunsurile sînt livrate prompt de «știință»).”
*
„Revenirea la sine e o sărbătoare.”
Andrei Pleșu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu