Ploiești, mon amour!

Ploiești între „orașul aurului negru” și „cimitirul bombardierelor”

La 1 august 2020 s-au împlinit 77 de ani de la desfășurarea celui mai mare raid al aviaţiei anglo-americane asupra oraşului Ploieşti din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Operaţiunea denumită „Tidal Wave” a fost dusă la îndeplinire de trupele americane din Libia şi din sudul Italiei.

Scopul principal al atacului a fost acela de a distruge rafinăriile de petrol ale Axei, aflate pe teritoriul României. Misiunea a fost una dintre cele mai costisitoare suportate de forţele americane de pe teatrul de operațiuni european, dar şi una dintre cele în care s-au înregistat cele mai mari pierderi de vieți omenești.

Aviația română de vânătoare a doborât 12 bombardiere, iar cea germană 7. Apărarea antiaeriană a doborât 17 aparate. Pierderile în oameni pe teritoriul României au însumat 350 de aviatori americani: 180 uciși, 110 prizonieri și 60 dispăruți. Totalul pierderilor pe durata întregii misiuni s-au ridicat la 579 de soldați, dintr-un total de 1.751.

Bombardamentele operațiunii „Tidal Wave” au lovit rafinăriile „Steaua Română”, „Creditul Minier”, „Columbia Aquila”, „Astra Română”, „Vega” și „Orion”. Avarii importante au fost înregistrate la „Creditul Minier”, care a fost distrusă în proporție de 75%, la „Steaua Română” și la „Astra Română”, în proporție de pînă la 30%. Pagubele s-au ridicat la șase miliarde de lei.

S-a redus la jumătate capacitatea de rafinare și s-au pierdut 50.000 de tone de petrol, dar reparațiile au limitat pagubele. După câteva săptămâni, producția de petrol devenise chiar mai mare decât înainte de raid.

Cea mai costisitoare operațiune aviatică întreprinsă vreodată de Statele Unite a primit și cele mai multe Medalii de Onoare, un total de cinci, acordate colonelului Leon Johnson, comandantul Grupului 44 Bombardament „Flying Eight Balls”, colonelului John R. Kane, comandantul 98 Bombardament „Pyramiders” și post-mortem locotentului-secund Lloyd H. Hughes al Grupului 389 Bombardament „Sky Scorpions”, locotentului-colonel Addison E. Baker și secundului sau, maiorul John L. Jerstad, care l-a ajutat pe Baker în acele momente critice deasupra rafinăriei „Columbia Aquila”.

Însă pierderile în tehnică și oameni au convins Statele Unite să renunțe la atacurile împotriva rafinăriilor românești până în primăvara anului următor, când un Ploiești și mai bine apărat este supus unei campanii de bombardament desfășurată timp de mai multe luni.

Atacul a reprezentat cea mai mare pierdere suferită vreodată de aviaţia Statelor Unite într-o singură misiune și, totodată, cea mai costistitoare. Data de 1 august avea să fie cunoscută drept „duminică neagră”, iar Ploieştiul avea să fie supranumit de aviatorii americani „cimitirul bombardierelor”.

Una dintre cele mai documentate lucrări apărute pînă în prezent despre această operațiune îi aparține regretatului scriitor și publicist, ploieșteanul Ioan Grigorescu. Volumul a apărut în anul 1995, la editura „Nemira”.