La centenar

 

Zoe Dumitrescu-Bușulenga

(20 august 1920, București – 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamț)

 

„...Moartea pentru mine înseamnă eliberarea de acest trup.

Trecerea în lumea celor vii. Lepădarea acestui trup vremelnic şi trecerea în lumea celor vii.

Nădăjduiesc.

Dacă merit.

Asta numai Mântuitorul ştie.”

 „Nu am prejudecaţi de nici un soi, doar felul în care ne putem ucide frumuseţea. «Trupul este cortul lui Dumnezeu», a spus Pavel. Ce facem noi cu el? Îl expunem, ca pe o bucată oarecare de carne. E cumplit.Cumplit e şi ceea ce s-a întîmplat cu relaţiile dintre femei şi bărbaţi. După părerea mea, aici s-a savîrşit o crimă. Fiorul primei întîlniri, dragostea, aşteptarea căsătoriei, toate astea au dispărut. Ce se întîmplă cu noi? Eram un popor de ţărani cu frica lui Dumnezeu. La sat încă s-au mai păstrat bunele obiceiuri. Oamenii nu sînt bântuiţi de patima cărnii care se expune. Nu se vorbeşte urît, şi asta e bine. Mîntuitorul este în noi, e lumina necreată, şi noi îl pironim cu fiecare cuvînt al nostru, rău sau murdar.”

Zoe Dumitrescu-Bușulenga

(Maica Benedicta)