Zoe
Dumitrescu-Bușulenga
(20 august 1920,
București – 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamț)
„...Moartea pentru
mine înseamnă eliberarea de acest trup.
Trecerea în lumea
celor vii. Lepădarea acestui trup
vremelnic şi trecerea în lumea celor vii.
Nădăjduiesc.
Dacă merit.
Asta numai Mântuitorul
ştie.”
„Nu am prejudecaţi de
nici un soi, doar felul în care ne putem ucide frumuseţea. «Trupul este cortul
lui Dumnezeu», a spus Pavel. Ce facem noi cu el? Îl expunem, ca pe o bucată
oarecare de carne. E cumplit.Cumplit e şi ceea ce s-a întîmplat cu relaţiile
dintre femei şi bărbaţi. După părerea mea, aici s-a savîrşit o crimă. Fiorul
primei întîlniri, dragostea, aşteptarea căsătoriei, toate astea au dispărut. Ce
se întîmplă cu noi? Eram un popor de ţărani cu frica lui Dumnezeu. La sat încă
s-au mai păstrat bunele obiceiuri. Oamenii nu sînt bântuiţi de patima cărnii
care se expune. Nu se vorbeşte urît, şi asta e bine. Mîntuitorul este în noi, e
lumina necreată, şi noi îl pironim cu fiecare cuvînt al nostru, rău sau
murdar.”
Zoe
Dumitrescu-Bușulenga
(Maica Benedicta)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu