Memento

Leonard Bernstein

(25 august 1918 – 14 octombrie 1990)

„Nu vreau să-mi petrec viaţa studiind şi restudiind aceleaşi 50 de partituri (…) Asta m-ar plictisi de moarte! Vreau să dirijez. Vreau să cînt la pian. Vreau să scriu muzică pentru Hollywood. Vreau să fiu muzician – în întregul sens al acestui minunat cuvînt. Vreau să predau. Vreau să scriu cărţi şi poezii. Şi cred că aş putea să le fac pe toate în egală măsură.” (dintr-un interviu acordat publicației „The New York Times”)

Pianistul, dirijorul, compozitorul și pedagogul american de origine evreiască Leonard Bernstein a fost una dintre cele mai stenice și spectaculoase personalități ale artei muzicale din secolul al XX-lea, a cărui existență s-a desfășurat sub cele mai înalte auspicii, cu o bucurie și o exuberanță nedisimulate, cu spontaneitate și firesc, doar prin și pentru muzică.

Opera sa componistică, relativ bogată și variată ca tematică, este alcătuită din trei simfonii, două opere, muzică de film, lucrări camerale, vocale și orchestrale, trei balete și mai multe opusuri de scenă. Una dintre piesele sale de rezistență și ale musicalului american, este reprezentată, fără doar și poate, de binecunoascuta comedie muzicală West Side Story (Poveste din cartierul de vest).

În anul 1939 (după ce absolvise cursurile universității Harvard, pe cele ale Institututului de muzical „Curtis” din Philadelphia și pe cele ale „Garrison and Boston Latin Schools”) și-a făcut debutul (neoficial) ca dirijor, cu propria creație, „The Birds”.

A fost numit dirijor asistent al Orchestrei Filarmonicii din New York apoi director artistic al prestigioasei instituții, pe care a condus-o timp de 11 ani, căpătînd o mare notorietate în lumea muzicală.

Se face rapid cunoscut și în mediile muzicilor pop-rock, în urma prezentării documentarului Inside Pop – The Rock Revolution (1967) dar și în lumea literară a vremii, prin cele șase conferințe televizate despre poezie – Norton Lectures – susținute inițial la universitatea Harvard.

În anii ʼ60 –ʼ70 ai secolului trecut a realizat o serie de lecții-concert pentru copii, cu exemplificări live interpretate de filarmonica din New York și de el însuși la pian, înregistrate de televiziunea americană CBS sub genericul Young peopleʼs concerts. Cele 53 de episoade au fost difuzate și de televiziunea română în epocă, săptămînal, duminica dimineață, sub denumirea Cum să înțelegem muzica.

A fost primul dirijor american care a condus o orchestră europeană.

Dirijează Orchestra Simfonică Națională a Franței (cu care va înregistra o serie de discuri) și pe cea a Festivalului „Schleswig-Holstein” (Germania), perioadă în care a ținut și renumitele sale cursuri de artă dirijorală.

În 25 decembrie 1989, dirijează în celebra sală „Konzerthaus” din Germania răsăriteană Simfonia a IX-a de L. v. Beethoven, reunind muzicieni și artiști vocali din toată lumea, un concert-omagiu dedicat căderii zidului berlinez.

A dirijat unele dintre cele mai reputate ansambluri simfonice din întreaga lume, precum cele din Tel Aviv, Viena, Amsterdam, Londra, Paris, acoperind un repertoriu vast și ecletic, însă perfect articulat, alcătuit din mari lucrări aparținînd unor titani ai muzicii precum Bach, Schuman, Mahler, Berlioz, Sibelius, Șostakovici, Stravinski etc.

A fost un muzician fabulos, dublat de un poliglot pe măsură, care se simțea acasă oriunde pe mapamond.

Iubea animalele, în general și cîinii, în mod special, patrupede cărora le-a dedicat mai multe opusuri.

A fost căsătorit și a avut trei copii.

A fost unul dintre cei mai premiați muzicieni ai tuturor timpurilor, primind, printre multe alte distincții importante, nu mai puțin de 11 premii „Emy” și 17 „Grammy”!