Tratat despre obiceiurile, ceremoniile și infamia turcilor*
GEORG CAPTIVUS SEPTEMCASTRENSIS („Anonimul din Sebeş“, „Studentul Romosan“, Georgius de Ungaria) s-a născut în 1422, în satul transilvănean Romos. Pe la 15–16 ani a plecat la studii la Sebeş, de unde, în 1438, când oraşul a fost asediat şi cucerit de oştile otomane, a fost luat prizonier împreună cu mulţi alţi locuitori ai cetăţii. A rămas în robie la turci vreme de două decenii. Spre maturitate, eliberat, a făcut parte din Ordinul călugărilor dominicani şi a locuit la Roma, unde a compus (fără să-l semneze cu numele său adevărat) un tratat dedicat lumii musulmane, Tractatus de moribus, condictionibus et nequicia Turcorum, publicat prima oară în 1481. Stârnind un mare interes încă de la apariţie, lucrarea a fost, în deceniile următoare, republicată, tradusă şi retradusă în germană, iar printre editorii săi celebri se numără Martin Luther, care a şi prefaţat ediţia alcătuită de el în 1530. Georg Captivus a murit la Roma, în iulie 1502, la vârsta de 80 de ani.
*
„Literatura română de expresie latină cunoaște, în chip surprinzător, două lucrări dedicate în exclusivitate lumii turcești, din două perspective opuse, scrise în epoci așezate de o parte și de cealaltă a momentului de akme, de maximă înflorire a Imperiului otoman. Georg Captivus este reversul Principelui Cantemir, aflat la Înalta Poartă într-o epocă ce-i permite să scrie nu doar despre «mărirea», ci și despre «decăderea» ei. Georg este rob la Adrianopole, pe când încă mai era capitală imperiului; Cantemir trăiește la Constantinopole, că ostatic princiar, din 1687 până în 1710, cu scurte întreruperi.
Cele două decenii turcești ale lui Cantemir par să aibă puține în comun cu ale lui Georg. Scopul lucrării e diferit, așa cum vădit diferite sunt instrumentele cercetării, sursele bibliografice și martorii nemijlociți cu care intră în contact, abordarea și anvergura științifică, publicul căruia i se adresează, curiozitatea cărturarului, stilul scriiturii și componenta teologică. Imensa lucrare a lui Cantemir, cunoscută și elogiată, «Istoria măririi și decăderii Curții otomane...», poate fi citită însă în paralel cu acest Tratat despre obiceiurile, ceremoniile și infamia turcilor: amândouă au de câștigat în nuanțări și în profunzime, conturând deopotrivă portretul unui neam și portretele celor doi autori, trăitori vreme de douăzeci de ani printre turci, despărțiți de două veacuri și jumătate de istorie, încheindu-și viața departe de lumea pe care o descriseseră, dar și de ținuturile natale.“
Ioana Costa
Cartea lui Georg Captivus Septemcastrensis a fost publicată la Roma în 1481. Data este relevantă, pentru că i-a conferit, cumva, titlul de „prim incunabul românesc“, într-un sens lax, de vreme ce „românesc“ se referă, cu aproximație, la autor, nu la limba ori la locul unde a fost tipărită.
*
„Așadar, planul meu în acest tratat este să încredințez amintirii și scrisului cele pe care experiența mi le-a dat ca învățătură asupra faptelor, ceremoniilor, obiceiurilor și infamiilor turcilor, pentru că, dacă aș cădea a doua oară în mîinile lor, la bătrânețe – să mă ferească Dumnezeu, cu toate că eu mă tem îndeajuns de asta – să mă pot păzi de greșelile lor mai bine decât am făcut-o în tinerețe. Și cred că poate aduce mult folos ca, în vremurile acestea, fiecare credincios să se străduiască să le asculte, să le cerceteze, să le citească, pentru că, după cum este vădit, mulți – ba chiar nenumărați – creștini își tăgăduiesc credința în Christus neștiind, chiar necrezînd cele ce se spun despre șiretenia acelora, până ce, prinși în laț, află din propria lor experiență ce nu au voit mai înainte să înțeleagă.”**
Georg Captivus Septemcastrensis
* Editura Humanitas, București, 2017 (traducere din limba latină de Ioana Costa, cu un studiu introductiv de Constantin Erbiceanu)
** Din prefața volumului „Tratat despre obiceiurile, ceremoniile și infamia turcilor”, p. 36
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu