Pământule din noi, fă-te cer!
(C.D.)
„C.[onstantin] Noica mă întreba oarecând: cum e posibil ca un preot să-mi pună atâtea întrebări ne-duhovnicești?... Iar eu, în anii aceia, îi răspundeam ca un prost: «nu știu, așa îmi vine să vă întreb»... Așadar, ca și atunci, subconștientul din mine vorbea.” (p. 244)
„«Dragă părinte, să-ți fii ție însuși credincios» – îmi spunea C.[onstantin] N.[oica]. Mai târziu mi-am dat seama că acest cuvânt pe care î.n.v.ă.ț.ă.t.o.r.u.l. meu mi-l spunea era tocmai acela pe care Nae Ionescu i-l spunea tânărului Dinu** ... și nu numai lui. Și lui M. Eliade și lui M. Vulcănescu, Cioran, Sebastian: fiți credincioși – spunea maestrul – vouă înșivă! Mă simt contemporan cu generația aceea de aur a culturii românești.”** (p. 256)
Pr. Constantin Dogaru
(1954–2013)
* Din volumul omonim apărut la editura bucureșteană „Gnosis”, în anul 2004, purtînd semnătura preotului, teologului, gînditorului creștin de sorginte noiciană, omului de cultură și exemplarului meu prieten (de aproape o viață), trecut la cele veșnice în urmă cu mai bine de șapte ani. Voi așeza aici în zilele care vor urma, fragmente din cărțile frăției sale, ca un modest omagiu și întru pioasa amintire a ceasurilor noastre de taină, nepereche, petrecute doar la plăpînda lumină a gîndului...
* * Astfel i se adresau cei foarte apropiați lui Constantin Noica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu