„Pământule din noi, fă-te cer!”
(C.D.)
„Devenim, din ce în ce mai mult, ceea ce nu s.u.n.t.e.m.” (p. 104)
„«Ortodoxia» – concept supraconfesional. În esență: a gândi corect, a nu fi pervers în ceea ce simți, a fi nepărtinitor în actul voinței.” (p. 104)
„Scrisul meu, împotriva... mea. Cuvântul se întoarce din risipirea lui în lume, la cel ce l-a semănat în inima mea, acolo unde mai poate rodi și unde trăiește cu speranța că nu va muri în zadar. De ce să semeni în loc străin, de ce să zăbovești în loc pustiu? La ce folos să-ți vezi cuvântul piatră, tocmai cu el să arunce-n tine , în propria ta viață întors pe fețe-fețe.Să nu mai zici nimic, un anonim pe cale, un pelerin și un crucifix în zare. «Iar dac-o fi să mor ucis / de cei ce nu au înțeles ce-am scris / dă-mi, Doamne, binecuvântarea Ta / Să pot muri ca și Hristos, pe Golgota!»” (din memorie, un poet român) (p. 126)
„Dacă îngerii dorm și ei, dacă nu obosesc de atâta priveghere asupra unei cetăți, asupra unui om, asupra unei conștiințe, asupra unui spirit, și cum plictisiți pleacă la culcare, lăsându-ne așa cum suntem, în «trebile» noastre de zi cu zi.” (p. 129)
„Cât de aproape îl simți pe Dumnezeu, ascultând muzică (de calitate). Efect purificator: te uiți și te videci ascultând. Platon spunea undeva că «muzica e cea mai înaltă formă a filosofiei», iar E. Cioran că «toate celelalte activități sunt prea omenești în comparație cu ea. Muzica n-are nici o legătură cu ceea ce se petrece aici. Mă îndoiesc serios dacă muzica este vocația oamenilor.» Să nu-l uităm pe Blaga, care spunea că «singurul argument în favoarea existenței lui Dumnezeu este muzica lui Bach» ( o spunea ca poet, desigur). Muzica e temeiul celorlalte muze (Clio, Thalia, Eutherpe etc.) – nouă la număr – rădăcina myo trimițând la esența mistică a acesteia. În consecință, Muzica este sunetul fundamental al lumii, universului, este logos-ul sonor, prin care cosmosul a devenit imn, laudă Creatorului. Înainte ca omul să înceapă a cânta pe pământ, îngerii, lumea nevăzută au pus acolo în cer temeiul: «Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul de mărirea Lui” (Isaia 6.3). Esența Muzicii ne scapă: nu știm de ce omul se exprimă mai bine prin Muzică. De ce cântă? De ce Logos-ul se lasă din adâncimile lui revelat prin cânt? O teorie mai nouă asupra Universului vorbește în termeni metaforici despre acele «supercorzi» ca niște vibrații ale energiei sonore care țâșnind din acel ton, sunet originar, imprimă lumii armonia, ritmicitatea, simetria. În structura ei, lumea este expresia muzicală a formei matematice a acesteia, o orchestră care interpretează marea simfonie sub bagheta nevăzută a Marelui Dirijor. Marii artiști nu sunt decât niște diaconi: «nu vă serviți de muzică, ci slujiți-o! (Dinu Lipatti) (p.131)
Pr. Constantin Dogaru
(1954–2013)
* Din volumul omonim apărut la editura bucureșteană „Gnosis”, în anul 2004, purtînd semnătura preotului, teologului, gînditorului creștin de sorginte noiciană, omului de cultură și exemplarului meu prieten (de aproape o viață), trecut la cele veșnice în urmă cu mai bine de șapte ani. Voi așeza aici în zilele care vor urma, fragmente din cărțile frăției sale, ca un modest omagiu și întru pioasa amintire a ceasurilor noastre de taină, nepereche, petrecute doar la plăpînda lumină a gîndului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu