Aseară, privindu-l și ascultîndu-l stupefiat pe acest ambuscat mintal cu aspect umanoid care răspunde la numele de Serghei Lavrov, o clonă defectă a stăpînului său de la Kremlin, mi s-a reconfirmat, o dată în plus, faptul că prostia nu are limite. Însă se pare că specia umană, prin unii dintre reprezentații ei, a reușit imposibilul: le-a atins! G. B. Shaw a fost mult mai aspru cînd a spus că există nebuni pretutindeni, chiar și-n ospicii!
Independent de voința mea, acest ipochimen mi-a adus brusc din memorie, minunata fabulă a lui Alecu Donici, care-i vine ca o mănușă...
p.s. Orice asemănare cu vreun simian din franciza „Planeta maimuțelor” este absolut întîmplătoare.
Momița* și oglinda
În oglindă o momiţă
Chipul îşi văzu odată.
La a sa tovărăşiţă
Face semne şi-i arată,
Zicând: „Uită-te, priveşte
La acea caricatură,
Cum se strâmbă, se sluţeşte,
Parcă-i puhavă la gură.
Vezi grimasuri ce întoarce…
Eu să fiu aşa de slută,
Samă singură mi-aş face
Şi m-aş spânzura de ciudă.
Dar cam sunt din surioare
Vro trei-patru slutişoare
Ca aceasta, şi anume
Pot pe număr a le spune.”
– Nu mai cere trebuinţa –
I-au răspuns tovărăşiţa –
Căci, fără de înşirare,
Adevărul de vei vrea,
Noi suntem cam din născare
Tot ca una, fata mea!
Se găsiră o momiţă
Cu de sine cunoştinţă;
Iară omul niciodată,
Precum am văzut în faptă
Pe un jacaş** domnişor,
Căruia i se citea
Fabula de pufuşor,
Iar el prea nurliu râdea,
Făcând semne la un alt
Judecător necurat.
* MOMÍȚĂ, momițe, s. f. (Înv. și reg.) Maimuță. [Var.: moimíță s. f.] – Moimă + suf. -iță.
** JACÁȘ, jacași, s. m. (Mold.) Jefuitor, prădător, hrăpăreț.
2 comentarii:
Foarte bub! Pregăresc și eu o colecție de lavrisme!
Abia aștept să văd colecția ta!
Trimiteți un comentariu