Lumea în care am trăit...

8 martie de altădată

Cam astfel de „felicitări” circulau prin anii ’60 la noi, pe care țîncii care eram atunci le ofeream mămicilor și bunicelor noastre, educatoarelor și învățătoarelor ori colegelor, însoțite întotdeauna de un buchețel de ghiocei sau de-o floare…
Pe unele dintre ele caligrafiam niște acrostihuri (precum cel de mai jos) folosindu-ne de tocuri, stilouri sau un fel de creioane cu tuș colorat, numitele „Carioca”, ale căror vîrfuri confecționate dintr-un soi de material textil se scămoșau, bontorogindu-se rapid, lăsînd urme vagi pe hîrtie doar dacă erau apăsate cu nădejde:

8

          M artie, martie, mărţişor

    A i dat drumul la izvor,

        R isipind şi nori şi ceaţă,

                T u trezeşti din nou la viaţă,

        I arbă, gîze, flori, albine,

       E u de-aceea ţin la tine!

După cum lesne se poate observa, alături de „felicitările” băștinașe, la noi au mai circulat (pînă prin anii ʼ65 – ʼ66) și niște cartoline ilustrate, în marea lor majoritate de inspirație proletcultistă, purtînd tot soiul de exortații mobilizatoare și o gamă variată de urări, exprimate în limba de lemn a marii noastre țări „prietene” de la răsărit, care în aceste zile a catadicsit să se supere foarte pe noi și, considerîndu-ne total neprietenoși, să ne treacă pe o listă neagră, alături de mulți, mulți alții... Aferim!