Eveniment editorial

În organizarea Bibliotecii județene Prahova și a editurii Karta-Graphic din Ploiești, joi, 31 martie 2022, ora 12, în sala de lectură „Nichita Stănescu” a instituției, va avea loc lansarea volumelor Posteritatea lui Nichita Stănescu, purtînd semnătura scriitorului Ioan Groșescu*.

Despre autor și lucrare vor vorbi scriitorii 

Traian D. Lazăr și Bogdan-Lucian Stoicescu.

Invitați speciali vor fi domnii Ion Stan, fost custode al Muzeului memorial „Nichita Stănescu” din Ploiești, care va recita din creația poetului și Paul Dan Voicu, directorul editurii „Karta-Graphic”. 

Cu același prilej, vor fi prezentate publicului o serie de fotografii și imagini de arhivă (aflate în colecția personală Bogdan-Lucian Stoicescu), ilustrînd viața și opera poetului, fragmente din interviuri video, precum și filmul de animație inspirat de poemul Tocirea (scenariul Nichita Stănescu și Radu Igazsag, imagine Ana Barbu, muzica Șerban Nichifor, grafica, animația, decorurile și regia de Radu Igazsag), realizat în studiorile de producție „Animafilm” din București, între anii 1985–1990. O expoziție de carte dedicată poetului, organizată în rotonda mare a bibliotecii, va complini evenimentul.

Cele două volume (apărute în excelente condiții grafice la editura ploieșteană „Karta-Graphic” anul acesta), al căror titlu lor ar părea, la o primă vedere, ușor restrictiv,  cuprind în cele aproape 1000 de pagini, date despre familia și biografia poetului, despre opera antumă și, deopotrivă, despre cea postumă (poezie, publicistică, interviuri), referințe critice exprimate înainte și după 1983 (anul dispariției pămîntene a poetului), în ordinea cronologică a apariției lor, articole apărute în periodice referitoare la viața și opera poetului, amintiri ale membrilor familiei, colegilor și prietenilor apropiați ai poetului, corespondență, precum și relatări amănunțite despre recuperarea casei natale și transformarea ei în muzeu memorial, edificarea bustului monumental din Ploiești și, nu în utimul rînd, informații despre toate edițiile festivalurilor de poezie și colocviilor care i-au fost dedicate.

Lucrarea conține în anexe programele festivalurilor, informații bio-bibliografice ale laureaților acestora și, nu în ultimul rînd, ecouri și comentarii apărute de-a lungul timpului pe internet.

Indiscutabil, aveam de-a face cu o apariție editorială de excepție, rod al unei îndelungate și acribioase cercetări documentare, scrisă frumos și cu mînă sigură de un poet dovedind evidente abilități de critic și istoric literar care, așa cum încă din prefață ne avertizează, este un manual pentru toate clasele școlare, cititoare și sociale, manual pe care îl punem la dispoziția celor care doresc să afle cît mai multe despre poetul Nichita Stănescu și creația lui, socotind că astfel îi scutim de efortul de a căuta în mulțimea de surse.

* Scriitorul și editorul Ioan Groșescu s-a născut la 5 august 1941 la Ploiești în mahalaua Sf. Pantelimon, situată în sudul orașului, loc în care urmează clasele primare și gimnaziale. * Este absolvent al Colegiului Național „I. L. Caragiale” din Ploiești (același pe care îl absolvise și Nichita Stănescu, unde va avea dascăli  pe eminenții Gheorghe Milica la română, Ion Grigore la matematici și Nicolae I. Simache la istorie) și apoi al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (secția jurnalistică), unde i-a avut profesori, printre alții, pe Al. Piru, George Ivașcu, Nicolae Manolescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga ori Eugen Simion și colegi pe viitorii critici literari și scriitori Mircea Iorgulescu (de care l-a legat o statornică prietenie pînă în clipa dispariției acestuia), Laurențiu Ulici, Mircea Dinescu ori Dana Dimitriu. * Participă la ședințele cenaclului literar „Junimea” condus de criticul și istoricul literar Ov. S. Crohmălniceanu. * Profesor (pentru scurt timp) la școala generală din comuna Fulga (Prahova), apoi jurnalist la diferite publicații („Viața Buzăului”, „Dâmbovița”, „Flamura Prahovei”) * Director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Ploiești, unde desfășoară o susținută activitate culturală (înființează cinemnateca orașului, o trupă de teatru, clubul de literatură S.F., un cenaclu literar, „Dimitrie Stelaru”, un club de arte plasice și unul de artă fotografică.* După 1990 editează (împreună cu ziaristul  M. G. Mateucă) publicația „Meșteșugarul”, apoi este redactor la cotidianul „Prahova Liberă”. Din toamna aceluiași an, devine editor, co-proprietar (împreună cu ziaristul Ion Marinescu) și director (1990–2001) al periodicului „Ploieștii” și al editurii omonime.* Prezent cu articole în „Tribuna”, „România Liberă”, „Observatorul Cultural”, „Adevărul” etc. * Este secretarul Societății Culturale „Memorial Nichita Stănescu” (prezidată de sora poetului, Mariana Stănescu, pînă în 2002) și, din 2001, co-fondator (alături de colegul său de liceu, Constantin Trestioreanu) al Societății Culturale „Ploiești-Mileniul III”, unde desfășoară și în prezent o intensă dublă activitate: de scriitor și editor. * Debutul editorial se produce, surprinzător pentru mulți dintre cei care-l știau drept un vajnic și, nu de puține ori, furibund gazetar, cu volumul de... poeme, Cuvintele ca banii (în 1997), după care publică monografia istorico-literară Ploieşti – Casa Îngerului. 16 ani după nemurire – Nichita Stănescu(1999) și apoi încă două volume de versuri, Refugiu (2000) și Poeme (2002) * O bună parte a creația sale jurnalistice (articole, anchete, reportaje, eseuri, tablete etc.) va face obiectul volumului D-a surda (2001), care-l readuce pe omul nostru în atenția cititorilor săi ca un rafinat, talentat și experimentat jurnalist. * Tipărește, apoi, cîteva lucrări cu caracter monografic, precum sînt cele ale comunelor Puchenii Mari și Trestioara, o alta dedicată cimitirelor ploieștene, una profesorului său de matematici, Ion Grigore și, last but not least, splendida Mahalalele Ploieștilor (aflată, deja, la a o a patra ediție) – în fond, o monumentală istorie a devenirii Ploieștiului în aproape 600 de pagini, bogat ilustrată care, pe de o parte, trădează apetența autorului nostru către cercetarea documentară și arhivistică iar pe de alta, lucru foarte important, nesmintita sa dragoste pentru orașul natal – o lucrare emblematică, nepereche, privind istoria acestor locuri. * În anul 2010 îi apre romanul Trecutul continuu, o amplă frescă socială întinsă pe 425 de pagini, cu puternice accente autobiografice. * Ultima trăncăneală (o parafrază la titlul volumului din 1994 al lui Mircea Iorgulescu, „Marea trăncăneală”), apărut în 2011, este un suculent epistolar dintre cei doi foști colegi de facultate și prieteni de-o viață – Groșescu & Iorgulescu – prin intermediul poștei electronice și a celei tradiționale, un rîsuʼ-plînsuʼ existențial, în fond, atîta vreme cît reputatul critic și istoric literar Mircea Iorgulescu își trăia ultimile zile de viață. * De altfel, dispariția acestuia l-a determinat pe Ioan Groșescu să-și înceapă (și) cariera de editor, el ocupîndu-se, nemijlocit, între 2010 și 2013, de îngrijirea și editarea volumelor prietenului dumisale, Poştalionul cu boi, Panait Istrati – nomadul statornic și Cronici literare.* În anul 2015 îi apare antologia poetică Iluzii, iar în anul 2018, volumul de poezii Cai verzi (ilustrat cu mai multe reproduceri după lucrări ale maestrului Florin Șuțu). * În anul 2020 tipărește volumul de versuri Dezafectare, cu 34 de reproduceri după tablouri ale pictorului Marcel Bejgu.