MEMENTO

Virgil Carianopol

(29 martie 1908, Caracal – 6 aprilie 1984, București)

Cînd

Când vrei să vezi prin timpul ce desparte

Şi nu mai poţi străbate de desiş,

Închide ochii şi-ai să vezi departe

Ce nu mai poţi vedea cu ei deschişi.

Când vrei să fii de depărtări aproape

Şi nu mai poţi, oricât ţi-ar fi de greu,

Te depărtează şi mai mult de toate,

Că depărtarea-apropie mereu.

Cotidian

Mă-ntrebi ce fac în stropul meu de viaţă?

Mă scol la ora mea de dimineaţă,

Le dau la flori şi ierburilor toate

Să bea argintul apei nestemate

Vorbesc cu pomii care-mi fac din cap,

Că n-am putut de nici un vânt să-i scap

Şi când se scoală-ai mei sunt îmbrăcat

Şi stau de mult cu celălalt, la sfat.

Cam pe la nouă-mi place când e soare

Să scot afar' strămoşii din covoare,

Să şterg prin casă timpul de pe unde

De nu ştiu cine, vine şi s-ascunde.

La prânz, cu-ai mei - cu viaţa-n altă haină,

M-aşez dorit la masă, ca la taină.

Împart, şoptesc şi drept binecuvânt

Belşugu-acestui strămoşesc pământ.

La ora trei, căutător de tihnă,

Mă trag şi eu în casă spre odihnă.

Închid cu cheia uşa, ca de hoţi -

Şi mor o oră, două, pentru toţi.

Către amurg, fac tainic alt popas:

Cobor adânc în cât mi-a mai rămas,

Mă-nchid în gânduri şi pornesc în sus,

Să mă-ntâlnesc cu cei care s-au dus.

Când alţii dorm, sau beau, fără habar,

Eu sap în mine şi arunc afar'

Cu amintiri şi oase vechi de gând,

Pe care anii le-au albit trecând.

Cam pe la unu noaptea, obosit,

Când toţi ai mei sunt lut înmărmurit –

Îmbrac şi eu cămaşa mea cu flori

Şi plec ca toţi din lume, până-n zori...

(Din volumul „Cîntece de amurg”, 1969)

Virgil Carianopol s-a născut pe 29 martie 1908 la Caracal (județul Olt), unde urmează școala primară, Gimnaziul și Liceul „Ioniță Asan”. Cursurile universitare le face în București, absolvind în anul 1938 Facultatea de Litere și Filosofie, unde a fost studentul lui Tudor Vianu.

Își începe cariera literară debutînd publicistic în anul 1928 în revista „Vraja”, al cărei redactor a și fost o perioadă. În 1929 publică poemul „Pentru cine iese luna” în „Revista noastră”. Editorial, debutează în 1931, cu volumul de versuri „Flori de spini”.

Colaborează la diverse publicații („Universul literar”, „Viața literară”, „Azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Meșterul Manole”, „Arta”), în care publică versuri, articole, recenzii sau cronici literare. Își semnează o parte din scrieri cu pseudonimele V. Olteanu, Virgil Călugăru, V. Cariopol, V. Jianu, Vicar, Rac.

În 1933 îi apare volumul „Versuri”, iar în 1937 publică „Scrisori către plante”, volum distins cu Premiul de poezie al Societății Scriitorilor Români.

Autor a peste 25 de volume de versuri, el a scris și literatură pentru copii („Arcașul lui Ștefan”, 1976), memorialistică ( „Scriitori care au devenit amintiri”,1982; „La ceasul de taină”, 1997), lirică neoclasică, tradiționalistă („Elegii și elegii”), precum și versuri avangardiste („Un ocean, o frunte în exil”, 1934). A fost membru al Societății Scriitorilor Români și, ulterior, al Uniunii Scriitorilor din România. Virgil Carianopol se stinge din viață la 6 aprilie 1984, fiind înmormîntat la cimitirul „Bellu” din București.