Raftul cărților

Rockin’ by myself de Dumitru Ungureanu este a doua carte a colecţiei Vibraţii singulare, prima fiind Riffuri de chitară aparținînd lui Gabriel Petric. Ambele fac parte dintr-un proiect artasunetelor.ro, lansat în anul pandemic 2020. Ea urmează volumului cu acelaşi titlu, publicat de Dumitru Ungureanu în anul 2012, la Editura „Blumenthal” şi reunește între coperțile-i elegante 180 de eseuri, scrise între anii 2013 - 2016 (inclusiv). Eseurile relevă impactul covârşitor al muzicii asupra sufletului omenesc.

Scriitorul Dumitru Ungureanu îşi manifestă prima oară atitudinea polemică în domeniul muzicii rock, expediind în anul 1976, prin intermediul revistei Flacăra, o „Scrisoare deschisă către Eugen Barbu”, în care ia apărarea formaţiei Phoenix, atacată de celebrul scriitor într-un articol din „România liberă”. După 1990 publică proză şi publicistică în „Viaţa Românească”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Calende”, „Litere”, „Contrapunct”, „artPanorama”, „Observator cultura”l, „Argeş”, „Ex-Ponto”, „Suplimentul de Cultură” şi alte reviste. Semnând cu pseudonimul M. V. Pop, dedică nenumărate articole muzicii rock în reviste de specialitate ca „Vox Pop-Rock”, „Rocker”, „Art & Roll”, „Sunete”, „artasunetelor.ro” etc. Din 2005 susţine rubrica „Rockin' by myself” în Suplimentul de Cultură girat de editura Polirom, la Iaşi. Din 2014, este titularul unei rubrică de gen în revista „Luceafărul de dimineaţă” iar din 2018, deține o alta, în revista „Ramuri”. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, din 2003, filiala Pitești. Debutul în volum se petrece, conform cutumei „Şcolii de la Târgovişte”, la vârsta de 40 de ani, cu o selecţie de povestiri: „Prunele electrice”, Ed. Marineasa, Timişoara, 1996. Volume publicate: „Cartea păcatelor”, roman, Ed. Marineasa, Timişoara, 1996; „10 legende ale bluesului”, Ed. Marineasa, Timişoara, 1997; „Jertfă & Steag”, povestire, Ed. Marineasa, Timişoara, 1999 (ediţia a II-a, ed. Eikon, Bucureşti, 2015); „Lia Mora”, roman, Ed. Nemira, Bucureşti, 2001; „Tunul filozoafei”, povestiri, ed. Polirom, Iaşi, 2005; „Alambicotheca”, I, publicistică, ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2008; „Rockin' by myself”, publicistică rock, ed. Blumenthal, Bucureşti (ediţia I, 2012; ed. II, 2013); „Alambicotheca”, II, publicistică, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2013; „Poetica femeilor voluminoase”, roman, ed. Eikon, Cluj, 2014; „Jertfă & Steag”, ediția a II-a, ed. Eikon, 2015; „Prunele electrice”, ediția a II-a, ed. Eikon, București, 2019.

Cronicile lui Dumitru Ungureanu sunt un Fals tratat despre muzica rock, o pseudo-fabulă care, având ca pre-text fenomenul muzical contemporan (trăit autentic, fundamental, până în măduva oaselor), devine confesiune. Bio-melo-cronicile trec din surroundofilie în surroundografie. Iar textul, deşi are în vedere o trupă, un gen, un concert sau un disc – în ambient de Wein, Weib und Gesang sau Sex, Drugs & Rock'n'Roll, depinde de epocă -, se auto-pulverizează, cu discret umor şi auto-ironie, devorându-şi tema. Până la urmă, aflăm multe lucruri despre tribulaţiile contemporane ale muzicii şi showbizului, de la Levon Helm, Steven Wilson, Opeth şi Tales From Topographic Oceans, prin punk, krautrock, EDM, prog, până la nume necunoscute mie, dar cel mai important rămâne drumul către sine. Mâna care duce braţul pick-up-ului către vinil e filmată în slow motion, un preludiu în(tru)cântător, cu teme(r)i şi aşteptări, întrebări şi semi-răspunsuri, meditaţii şi apostrofări, ca un purgatoriu înaintea cântării cântărilor. Pensionarul pentru care fiecare zi e duminică s-a instalat în mijlocul lumii sale, în acel sweet spot – în „urechea” tor(nadei)- din perspectiva căruia nu există nici bine, nici rău, nici învingători, nici învinşi. Doar vibraţii singulare cu lungimi de undă cosmice. Blagoslovite, colocvial, de un pahar de whisky sau de palincă, aflat, tarkovskian, la marginea 

mesei.

(din prefaţa volumului, semnată de profesorul Gabriel Petric)

Partea ultimă a lucrării cuprinde o postfaţă aparținînd lui Radu Lupașcu (editorul și inițiatorul seriei Vibraţii singulare), un mini-interviu cu autorul însoțit de un cv al acestuia, precum şi cîteva marginalii aparținînd unor jurnalişti și muzicieni români.

Această ediție de colecție, apărută în excelente condiții grafice la editura „Akakia” (format 13/20 cm, broșată, 360 de pagini, fotografii & coperți color), în luna ianuarie a anului 2021, este cel mai recent proiect al revistei 

http://www.artasunetelor.ro/

N.B. Cei interesați de achiziționarea lucrării se pot adresa domnului Radu Ioan Lupașcu, la adresa radu.lupascu@gmail.com