Tot ce nu a fost spus, este spus pentru totdeauna. |
„Lucrurile acelea
care se întâmplă şi par coincidenţe, sau întâmplări, eu le-am simţit
întotdeauna, de mic copil, ca pe un sistem de reguli diferit de cel acceptat şi
cunoscut de toată lumea. Şi care mi se părea la fel de riguros şi de implacabil
ca şi regulile cele mai evidente. Aşa încât – ca să folosesc aceeaşi imagine –
legile nopţii, legi misterioase, aveau pentru mine aceeaşi forţă ca şi legile
zilei, şi nu eram absolut deloc uimit de lucruri care altora li se păreau
întâmplătoare, chiar surprinzătoare, sau coincidenţe neliniştitoare. Le luam ca
pe un rezultat al acestor legi şi chiar de mic am avut un fel de noţiune
triangulară a ceea ce mai târziu am numit formă. (...) De exemplu, pe
neaşteptate, trântitul unei uşi coincide cu un miros, e trântită o uşă, iar eu
percep un miros. Ceva din mine ştie atunci că, într-o anumită parte a casei, va
lătra un câine; iar câinele latră. Aşa se închide triunghiul”.**
În 1919, revine împreună cu familia în Argentina, instalându-se la Banfield, lîngă Buenos Aires.
Debutează cu volumul de poeme «Presencia», în 1938, sub pseudonimul Julio Denis.
Ține cursuri de limba și literatura engleză la Facultatea de litere și filozofie din Buenos Aires, în paralel colaborînd la reviste precum «Sur» și «Realidad».
În 1944, prima lui povestire, „Bruja”, este publicată în revista «Correo Literario».
În 1951 primește o bursă UNESCO la Paris, oraș în care va rămâne până la sfârșitul vieții. În același an publică volumul de povestiri «Bestiario».
Urmează «Final del juego» («Sfârșitul jocului», 1956), «Las armas secretas» («Armele secrete», 1959), «Historias de cronopios y de famas» («Povești cu cronopi și glorii», 1962), «Todos los fuegos el fuego» (Toate focurile, focul, 1966), «La vuelta al día en ochenta mundos» (1967), «Queremos tanto a Glenda» («Cât de mult o iubim pe Glenda»,1980), «Los autonautas de la cosmopista» (1983), care îl vor impune drept un maestru al prozei scurte de factură realist magică, fantastică și suprarealistă.
Este și autorul unor romane memorabile, printre care «Rayuela» («Șotron»,1964), «Los premios» («Premiile», 1960) și «Libro de Manuel» («Cartea lui Manuel», 1974).
Majoritatea operelor sale au cunoscut, de-a lungul timpului, traduceri în limba română.
Oponent al dictaturii militare instaurate de Juan Perón, emigrază în Franța unde se va stabili definitiv.
Moare la Paris, la 12 februarie 1984, în urma unei leucemii.
** din volumul „Fascinaţia cuvintelor” / convorbiri cu Omar Prego Gadea / traducere şi note de Radu Niciporuc, Editura Fabulator, Bucureşti, 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu