Memento

Margareta Sterian*

(1897–1992)

Flori de cîmp

„A soarelui floare, sucindu-și capul după ibovnic, își saltă salbele pe sîni.” 

„...roiuri de albine zboară de la un mormînt la altul, ducînd, de la unii la alții, tainele morților.”

În amintirea sufletului mort

A murit un suflet cîndva,

Apa e aspră, rece.

Fără cîrmă pe creastă de val,

Cine mă-ntrece?

Ușor e mortul ce-l port,

Cît e de ușor!

Alai, miriade de stropi,

Soarele arzător.

Departe e țărmul, departe,

Cine ne cheamă?

Păsări pribege ca noi,

Nu-ți fie teamă.

Visurile

Nu-mi este milă de visuri. De ce s-au supus, de ce n-au știut să se apere, să dispară, să renască altundeva? Zăboveau – iar timpul se strecura dincolo de zona puterii lor, le părăsea, descoperea poteci noi, se avînta, risca, pierdea la joc și se îmbogățea cîștigînd tăria de a pierde... Călătorea cu trenurile lor, plutea pe corăbiile lor, se cufunda în unda mărilor care zadarnic le așteptaseră și al căror singur nume amețește, ieșind din unda lor purificat. Al lui era cerul de deasupra fluviilor, a drumurilor paralele ce se-nsoțesc și se despart, și se contopesc iar, asemenea vieții...

Firul de iarbă care ne încolțește la picioare are infinit mai mult curaj și mai multă înțelepciune decît visurile noastre: el nu lasă să i se fure ora lui.**

** Din volumul „Poeme * Imagini * Proze”, editura Eminescu, 1977

* Margareta Sterian (născută Weinberg, 16 martie 1897 – 9 septembrie 1992) a fost o pictoriță, scriitoare și traducătoare romînă de origine evreiască. La Şcoala Evanghelică din Bucureşti, unde a urmat cursurile liceale, l-a avut ca profesor de română pe Ioan Slavici. A studiat apoi la Paris pictura, arta decorativă şi istoria artei la „Academia Ranson” şi la „École du Louvre”.

Împreună cu poeta bucovineană Dusza Czara-Rosenkranz a tradus și publicat în 1935 antologia „Poezia poloneză contemporană”. Debutul editorial al artistei a avut loc în anul 1945, odată cu publicarea culegerii „Poezii”. În 1972 îi este tipărit romanul „Castelul de apă”. Volumul „Poeme * Imagini * Proze” (editura „Eminescu”) îi apare în anul 1977 iar în 1979, prozele-i autobiografice îi sînt reunite în volumul „Oblic peste lume”. În anul 1982, editura bucureșteană „Eminescu” tipărește splendidul volum-album „Ultimile sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară” de Vasile Voiculescu, transpunerea în limba engleză a poemelor și picturile aparținînd Margaretei Sterian.

În anul 2012 apare splendidul album „Margareta Sterian. Opera profundă” de Cristian-Robert Velescu.

Alte volume: „Aud cîntînd America” (antologie de versuri din lirica americană, traducere de M.S.), „Eternă bucurie-i frumusețea” (1977), „Din petece colorate” (povestiri, 1977), „Poeme” (1983).

A fost căsătorită de două ori, prima dată cu un bancher din Ploiești, iar a doua oară cu poetul Paul Sterian.

Există o fundație care-i poartă numele, în memoria ei care, din 1993, decernează premii pentru creație muzeografică și plastică. Liceul de arte din orașul natal, Buzău, îi poartă numele.