Bibliophilia

 

Flaubert și Sartre
(desen de Levine F.)

În volumul lui Guy Scarpetta (Elogiu cosmopolitismului, Polirom, 1997) pe care l-am (re)găsit în propria-mi bibliotecă după îndelungi căutări cu intenția de a-l reciti, am dat și peste aceste cîteva rînduri din Flaubert (așezate drept motto pentru capitolul al treilea, Literatură și dezrădăcinare) însă fără a li se indica sursa. De remarcat însă excepționalul vizionarism al lui Flaubert, acest cosmopolit radical, cum deseori a fost numit, cu o gîndire extrem de modernă pentru secolul al XIX-lea:

Nu prea înțeleg ce înseamnă astăzi patria pentru noi. Pricep ce era pentru grecul care nu-și avea decît cetatea, pentru romanul care nu avea decît Roma, pentru sălbaticul hăituit în pădure, pentru arabul urmărit pînă la cort. Dar noi nu ne simțim în fond la fel de chinezi, de englezi, de francezi? Nu spre străinătate ni se îndreaptă toate visurile? (…) Se apropie vremea cînd orice naționalitate va dispărea. Patria va fi atunci un arheologism, ca tribul. *

* După ceva căutări, am găsit acest mic fragment care m-a încîntat și uimit foarte, într-o scrisoare pe care maestrul i-o adresase amicei sale George Sand în 1867, în «Opere» (volumul 4, corespondență), Editura Univers, 1985.