Poemoteca

Muzica

(Fotografie de Arnold Newman)

Deodată au venit pe sub copaci.

Duceau cu ei o chitară

care lăsa în seară

o umbră grea, triunghiulară.

După aceea au început să cânte

şi melodia a întins spre tine

braţele ei reci.

Eu mă uitam în pământ,

în miezul pământului,

să te zăresc când ai să treci.

Melodia întindea spre tine

braţele ei feline, braţele ei reci,

şi n-am simţit când te-a-mbrăţişat

cu îmbrăţişarea

pe care uneori ţi-o dă înserarea,

electric şi-ntunecat.

Melodia ospăta din tine

cum ospătează dintr-o pradă

o forfotă de raci.

Deodată au plecat de sub copaci.

Duceau cu ei o chitară

cu o umbră grea, triunghiulară,

smulsă din seară, ruptă din seară.

Când mi-am întors spre tine chipul

văzui doar un schelet ce-l lustruia

nisipul.

O, draga mea, iubita mea,

femeia mea,

bine-ai venit dintotdeauna.

Ţi-am sărutat arcada, sternul,

osul suav ce-mpodobeşte mâna,

scheletul clipei străbătând eternul...

Nichita Stănescu

(Un pămînt numit România, 1969)