«Maria. O regină în război»
„Este strălucitoare la fizic ca și la moral, încât îți ia văzul, nimeni nu o poate întrece. Frumoasă, de o frumusețe încântătoare, nu cred să fi fost în Europa multe femei care să se poată asemui cu dânsa. Inteligentă, fermecătoare, plină de talent pentru pictură, pentru călărie, pentru scris, o conversație sclipitoare, vervă, umor, spontaneitate de gândire, originalitate de expresie, curaj (...)”
I.G. Duca*
„Așa cum englezii, atunci cînd se gândesc la reginele lor, o au în minte pe regina Victoria, tot astfel românii se duc cu amintirile regale mai întâi spre Maria. Ea este Regina. (...) Maria a fost ceea ce cred românii că trebuie să fie o regină. Mai întâi, o aristocrată pursânge. Tatăl ei, ducele Alfred de Edinburgh, era fiul reginei Victoria a Angliei, iar mama ei, Maria Alexandrovna, era singura fiică a țarului Alexandru al III-lea al Rusiei. Regina noastră era vară primară cu George al V-lea, suveranul britanic, cu Wilhelm al II-lea, împăratul german, și cu Nicolae al II-lea, țarul Rusiei. Din acest punct de vedere românii aveau cu ce se mândri.
Greu de scris despre astfel de subiect. Paradoxal, este un subiect despre care s-a tot scris. Și cel mai mult a făcut-o regina însăși. Și nu e ușor să desprinzi din noianul de cuvinte și de întâmplări tocmai pe acelea pe care Maria, la o revenire, le-ar fi preluat. Dacă noi încercăm s-o facem este pentru pasiunea pe care o stârnește în noi regina Maria. Ne-a plăcut Maria. Ea continuă să ne fascineze pe noi, românii. Ne încântă cu adevărat metamorfoza acestei principese, pe jumătate englezoaică, pe jumătate rusoaică, într-o regină mai româncă decât românii, iubindu-i pe aceștia și iubindu-le țara până la a se confunda cu ei și cu ea. Ne-a plăcut, totodată, jocul intelectual pe care Maria ni-l propune: un personaj care, scriindu-și propria istorie, își corijează faptele de viață, iar noi, de pe margine, urmărim felul în care se conturează această istorie, istoria unei femei de succes.”**
Ion Bulei***
* în volumul „Amitiri politice” editura Jon Dumitru, München, 1981
** din volumul omonim apărut la editura „Litera”, București, 2021
Dintre titlurile volumelor publicate, amintim: „Scurtă istorie a românilor” (1996); „Kurze Geschichte Rumaniens” (1998), „Breve storia dei romeni” (Edizioni dell'Orso", Alessandria, Italia, 1999); „Viaţa cotidiană în timpul lui Carol I" (2004), „Breve Histoire de la Roumanie” (2005); „Lumea românească la 1900. Oameni, obiceiuri, moravuri” (vol. II, 2006), „History of Romania” (2007), „Un război în cenuşa imperiilor” (2010); „În Vechiul Regat” (2013), „Regina Maria, puterea amintirii” (2016), „Regele Ferdinand al României şi Carol I al României” (2016). ” A publicat 56 de studii în reviste de specialitate de circulaţie internaţională și peste 190 de articole, recenzii, prezentări de lucrări şi reviste de istorie în „Anale de istorie”, „Revista de Istorie”, „România Literară”, „Orizont”, „Historia” și altele.
A primit numeroase distincții (Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române, Premiul „Ion Ghica” al revistei „Magazin Istoric”, Premiul Uniunii Scriitorilor) și i s-au acordat titlurile de Doctor Honoris Causa al Universităţii «Ovidius» din Constanţa și „Constantin Brâncuși» din Târgu Jiu. În anul 2000, a fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de ofiţer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu