Mic glosar de termeni recurenți
Ballycumber – englezism, referitor la cărțile care zac necitite în pat (din The Meaning of Liff, dicționar umoristic de toponimie și etimologie de Douglas Adams și John Lloyd, 1983).
Bibliatrie (bibliatrică) (consv.) – terapeutica și arta restaurării cărților.*
Bibliobibuli – termen argotic american care desemnează o persoană care citește prea multe. El a fost folosit pentru prima oară în 1957 de umoristul american H. L. Mencken, care îi numea astfel pe oamenii „beți de cărți” care rătăcesc prin viață, visînd la operele lor dragi, fără a-i mai interesa nimic altceva...
Biblioclast (consv.) – distrugător de cărți; persoană care manifestă tendința patologică de a distruge ori mutila cărțile. Cel mai vechi distrugător de cărți a fost Nabonassar, rege al Babilonului (734–747 î. Hr.), care a distrus cronicile înaintașilor săi. Și Sf. Apostol Pavel (la Efes, sec. I, d. Hr.) a ars cărți pe care le credea dăunătoare credinței creștine. După descoperirea Americii (1492), misionarii creștini au distrus inestimabile arhive precolumbiene iar în 1549, regele Angliei, Edward al VI-lea, a dat un edict de ardere a cărților considerate „eretice”. Biblioclaști pot fi considerați și acei pseudo-restauratori care mutilează, din neștiință, cărți de-o valoare inestimabilă.*
[Lista biblioclaștilor este impresionantă și, din păcate pentru civilizația noastră, este departe de a fi încheiată...]
Bibliognozie – cunoaștere a cărților din punctul de vedere al valorii, al prețului și al istoricului lor. (sursa: DEX)
Biblioiconofilie (bibl.) – Pasiunea de a colecționa cărți bogat ornamentate și ilustrate.*
Biblioklept – Persoană care fură cărți. Cleptoman, individ care fură cărți, fără a avea nevoie de ele. Sintagma a fost folosită pentru prima oară în anul 1881, de către Andrew Lang, în volumul The Library (Biblioteca), un volum umoristic, care vorbește despre meseria de căutător de cărți de către bibliofilul amator. *
Bibliopegie (leg.) – Arta legării cărților. Termenul este folosit îndeosebi în lucrări care tratează meșteșugul legătoriei sub aspect istoric. Ex.: Bibliopegia or The Art of Book Binding, London, 1848.*
Bibliopepsie (bibl.) – Lectură superficială a cît mai multor cărți, din dorința snoabă de a impresiona printr-o falsă cultură.*
Bibliophagist (bibliofag) – Un mare iubitor și cititor de cărți. Un devorator de cărți.
(sursa: vezi biblioklept)
Bibliopola (lat.; bibl.) – Librar în vechea Romă. Prăvălia lui servea totodată ca atelier de copiat manuscrise și loc de întrunire pentru literați. Pe foaia de titlu a lucrărilor vechi, bibliopola însoțește numele librarului-editor. * În țara noastră, termenul a circulat în secolul XIX, sub forma vivliopola denumind atît pe librar cît și întreprinderea lui.*
Bibliosmia – plăcerea de a mirosi cărți vechi, ca o altfel de aromaterapie, provenită din parfumul tomurilor vechi. Cuvîntul a fost folosit pentru prima oară în anul 2014, de către Oliver Tearle, în periodicul american HoffPost.
Bookarazzi – termen din argoul limbii engleze care desemnează o persoană care fotografiază cărțile pe care le citește și apoi le postează online. Altfel zis, un paparazzi al cărților
Bibliopola (lat.; bibl.) – Librar în vechea Romă. Prăvălia lui servea totodată ca atelier de copiat manuscrise și loc de întrunire pentru literați. Pe foaia de titlu a lucrărilor vechi, bibliopola însoțește numele librarului-editor. * În țara noastră, termenul a circulat în secolul XIX, sub forma vivliopola denumind atît pe librar cît și întreprinderea lui.*
Bibliosmia – plăcerea de a mirosi cărți vechi, ca o altfel de aromaterapie, provenită din parfumul tomurilor vechi. Cuvîntul a fost folosit pentru prima oară în anul 2014, de către Oliver Tearle, în periodicul american HoffPost.
Bookarazzi – termen din argoul limbii engleze care desemnează o persoană care fotografiază cărțile pe care le citește și apoi le postează online. Altfel zis, un paparazzi al cărților
(din Urban Dictionary, 2013).
Book-bosomed – persoană care poartă peste tot cărți cu ea. Sir Walter Scott a fost creatorul acestui cuvînt, pe care l-a folosit în poemul său din 1805, The Lay of the Last Minstrel.
Bookklempt (adj.) – termen din limba engleză care denumește o stare vecină cu depresia, în care se poate ajunge la finalul lecturării unei suite de cărți, cu sentimentul că nu se mai poate citi altceva. (sursa: vezi angsticipation)
Book-bosomed – persoană care poartă peste tot cărți cu ea. Sir Walter Scott a fost creatorul acestui cuvînt, pe care l-a folosit în poemul său din 1805, The Lay of the Last Minstrel.
Bookklempt (adj.) – termen din limba engleză care denumește o stare vecină cu depresia, în care se poate ajunge la finalul lecturării unei suite de cărți, cu sentimentul că nu se mai poate citi altceva. (sursa: vezi angsticipation)
Dampstein (subst.) – o pată de apă uscată, rămasă pe coperta sau pe paginile unei cărți.
(sursa: What Bookdealers Really Mean: A Dictionary / Ce înseamnă să fii cu adevărat un vînzător de carte. Un dicționar de Tom Congalton și Dan Gregory)
Librocubicultarist – cuvînt provenind din argoul limbii engleze, tradus prin persoană care citește în pat (compus din cuvintele latine „liber” – carte și „cubiculum” – cameră de dormit). Prima folosire: Chicago Dental Society Bulletin (1938).
Logophile (subst.) – iubitor de cuvinte (1923; sursă necunoscută)
Nooked (verb) – A crede că cititorii online sînt creația unui biblioclast diabolic și a nu realiza că, de fapt, ei nu sînt cu nimic deosebiți față de cititorii de materiale tipărite. (sursa: vezi cinereader)
Omnilegend (adj.) – a citi absolut orice. (sursa: George Edward Bateman Saintsbury, 1845-1933, scriitor, critic și istoric literar britanic)
Page-à-vu – termen de proveniență americană, care desemnează un sentiment de familiaritate trăit față de o carte citită pentru prima oară. Un alt fel de déjà vu (experiența de a simți că o situație din prezent pare să mai fi fost trăită deja anterior) manifestat față de cărți. (sursa: vezi angsticipation)
Librocubicultarist – cuvînt provenind din argoul limbii engleze, tradus prin persoană care citește în pat (compus din cuvintele latine „liber” – carte și „cubiculum” – cameră de dormit). Prima folosire: Chicago Dental Society Bulletin (1938).
Logophile (subst.) – iubitor de cuvinte (1923; sursă necunoscută)
Nooked (verb) – A crede că cititorii online sînt creația unui biblioclast diabolic și a nu realiza că, de fapt, ei nu sînt cu nimic deosebiți față de cititorii de materiale tipărite. (sursa: vezi cinereader)
Omnilegend (adj.) – a citi absolut orice. (sursa: George Edward Bateman Saintsbury, 1845-1933, scriitor, critic și istoric literar britanic)
Page-à-vu – termen de proveniență americană, care desemnează un sentiment de familiaritate trăit față de o carte citită pentru prima oară. Un alt fel de déjà vu (experiența de a simți că o situație din prezent pare să mai fi fost trăită deja anterior) manifestat față de cărți. (sursa: vezi angsticipation)
Reading Copy (subst.) – o carte completă dar extrem de uzată, care poate fi doar citită, nu și colecționată (păstrată). (sursa: vezi dampstein)
Tsundoku (積ん読) – termen argotic japonez (verb), apărut spre sfîrșitul secolului al XIX-lea (epoca Meiji) care definește plăcerea de a cumpăra cărți fără ca acestea să fie citite imediat. Profesorul Sahoko Ichikawa (Universitatea Cornell, SUA) explică termenul ca provenind din expresia japoneză tsunde, care s-ar traduce prin a îngrămădi lucruri şi oku, echivalentul expresiei, a le lăsa o vreme. Însă cel de-al doilea cuvînt a fost ulterior înlocuit cu doku, a citi. În limba română, un sinonim ar putea fi bibliofil sau colecționarul de cărți și alte obiecte non-carte (documente grafice și iconografice, periodice, hărți, cărți poștale ilustrate, gravuri etc.)
* apud. Virgil Olteanu, „Din istoria și arta cărții. Lexicon”, ed. Enciclopedică, București, 1992.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu