miercuri, 2 iunie 2021

Raftul cărților


«Pe cînd eram doar niște puşti»*



Eu simteam nevoia să explorez lumea de afară, iar Robert simțea că trebuie să coboare înlăuntrul său.”

Era vara în care a murit Coltrane. Vara lui «Cristal Ship». Hipioții ridicau brațele goale iar China testa o bombă atomică. Jimi Hendrix și-a ars chitara în Monterey. La radio se difuza «Ode to Billie Joe». Erau revolte în Newark, Milwakee și Detroit. Era vara Elvirei Madigan, vara dragostei. Și în atmosfera asta schimbătoare, neospitalieră, o întîlnire întîmplătoare mi-a schimbat cursul vieții. Era vara în care l-am întâlnit pe Robert Mapplethorpe.”

Patti și iubitul său, Robert Mapplethorpe
E puţin spus că eram dezamăgită, cînd am auzit o voce zicînd: «Pot să te ajut?» M-am întors şi era Allen Ginsberg. N-aveai cum să nu-l recunoşti pe unul dintre cei mai mari poeţi de atunci. M-am uitat în ochii lui negri, scoşi în evidenţă de barba lui neagră şi cîrlionţată şi am dat numai din cap.”

Allen a pus încă 10 cenţi şi mi-a făcut cinste cu o cană de cafea. L-am urmat la masa lui fără un cuvînt şi am început să mănînc sendvişul. Allen s-a prezentat. Vorbea despre Walt Whitman şi i-am zis că eram de lîngă Camden, unde era îngropat Whitman, cînd s-a aplecat şi s-a uitat la mine foarte atent: «Eşti fată?» m-a întrebat. «Da, am răspuns. E o problemă?» A rîs. «Scuze, am crezut că eşti un băiat foarte frumos.» M-am prins imediat. «Păi, atunci, trebuie să-ţi dau sendvişul înapoi?» «Nu, poftă bună. Greşeala mea.»”

Patti Smith, în stînga, alături de poetul Allan Ginsberg
Mi-a spus că scria o elegie lungă pentru Jack Kerouac, care murise recent. «La trei zile după ziua de naştere a lui Rimbaud», am zis. Am dat mîna şi fiecare a plecat să-şi vadă de ale lui. După ceva vreme, Allen a devenit prietenul şi mentorul meu. Ne aduceam aminte adesea de prima noastră întîlnire şi odată m-a întrebat cum aş descrie felul în care ne-am întîlnit. «Aş zice că m-ai hrănit cînd mi-era foame», am răspuns. Chiar asta a făcut.”
Patti Smith*
* titlul volumului omonim, apărut la editura Polirom în anul 2017

* Patti Smith (Patricia Lee Smith, n. 1946), supranumită „poeta laureată punk”, este scriitoare, cîntăreaţă şi artist vizual. S-a născut în Chicago, într-o familie modestă cu origini irlandeze, şi a devenit cunoscută în anii ʼ70 ai secolului trecut pentru modul revoluţionar în care a combinat poezia cu muzica rock. A fost căsătorită cu chitaristul Fred „Sonic” Smith (1948–1994), puternica legătură dintre cei doi influenţînd decisiv creaţia și cariera ulterioară a artistei. A fost, pentru o perioadă relativ scurtă de timp, solista vocală a trupei «Blue Öyster Cult», după care și-a început o carieră solistică de succes. A influențat major apariția și evoluţia ulterioară a genului rămas în istoria muzicii rock sub titulatura «punk» (curent apărut la începutul anilor ʼ70 în S.U.A. și Marea Britanie, continuator al curentului muzical «garage rock», din anii ʼ60, promovat de trupe precum «The Ramones», «Sex Pistols» sau «The Cure»), cu albumul său de debut «Horses» (1975), care, recent, a fost inclus de influenta revistă muzicală americană «Rolling Stone» în topul 100 al celor mai reprezentative albume rock din toate timpurile. 



A lansat douăsprezece albume de studio şi a primit numeroase premii pentru creaţia sa muzicală (printre care şi «Polar Music», în 2011). Printre cărţile pe care le-a publicat de-a lungul timpului pot fi amintite volumele de versuri «Seventh Heaven» (1972) şi «Auguries of Innocence» (2005), antologia de poezie, proză şi desene «Babel» (1978), volumul de memorii «Woolgathering» (1992; apărut în traducere românească la editura Polirom, în anul 2015, cu titlul «Torcătoarea de vise») şi «M Train» (2015; «Trenul M», Polirom, 2016). În 2010, volumul memorialistic «Pe cînd eram doar nişte puşti» (cu titlul original «Just Kids») a fost recompensat cu «National Book Award». În 2005, Ministerul Culturii din Franţa i-a acordat lui Patti Smith titlul de «Commandeur des Arts et des Lettres», cea mai înaltă distincţie atribuită artiştilor de Republica Franceză.
Patti Smith a fost inclusă, de asemenea, în «Rock and Roll Hall of Fame and Museum» (în 2007), o celebră instituție americană dedicată industriei și istoriei muzicii, vieților și carierelor muzicale ale unor artiști și producători celebri, care au avut contribuții majore asupra dezvoltării, cu preponderență, a stilului «rock and roll».

*
„Un portret impresionant al artistei la tinerete si un profil vibrant al iubitului de odinioară, Robert Mapplethorpe, «Pe cînd eram doar niște puști » este, de fapt, o poartă minunată spre zorii artei lui Patti Smith.” («Los Angeles Times»)
*
„Citind relatarea legendei rock Patti Smith, despre relația ei cu fotograful Robert Mapplethorpe, e greu să nu crezi în destin. Cum altfel să-ți explici întîmplarea care i-a adus impreună?” («People»)
*
„O imagine fermecatoare a New Yorkului boem de la sfîrșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70.” («The New York Times Book Review»)

Un comentariu:

Unknown spunea...

Ei, iată ceva de ciiit! Ba chiar și de ascultat. Merci!

Jurnal de-a bușilea

Apropo de arătat cu degetul (sau cu privirile) în sus (neapărat în sus, lucru pe care nu-l înțelesese niciodată!) cînd se vorbește despre Du...