luni, 28 iunie 2021

Poemoteca

„En vérité, un poème est un sort de machine à produire lʼétat poétique au moyen de mots.”*
Paul Valéry

„Dans ce livre atroce, jʼai mis tout mon coeur, toute ma tendresse, toute ma religion (travestie), toute ma haine. Il est vrai que jʼécrirai le contraire, que je jurerais mes grands dieux que cʼest un livre dʼart pure...”** 
Charles Baudelaire


Le Revenant

Comme les anges à l’oeil fauve,
Je reviendrai dans ton alcôve
Et vers toi glisserai sans bruit
Avec les ombres de la nuit;

Et je te donnerai, ma brune,
Des baisers froids comme la lune
Et des caresses de serpent
Autour d’une fosse rampant.

Quand viendra le matin livide,
Tu trouveras ma place vide,
Où jusqu’au soir il fera froid.

Comme d’autres par la tendresse,
Sur ta vie et sur ta jeunesse,
Moi, je veux régner par l’effroi.


Strigoiul

Ca îngerii cu ochiul rău
Mă voi întoarce-n patul tău
Şi mă voi strecura spre tine
Ca umbra nopţilor haine;

Şi-atunci, iubita mea cea brună
Ţi-oi da săruturi reci de lună
Şi dezmierdări de şerpi ce-n fund
De gropi se tîrîie rotund.

Când zorii reci vor răsări
Tu locul meu îl vei zări
Gol, rece, până se-nnoptează.

Cum alţii prin iubire-ar vrea
Să stăpânească viaţa ta,
Eu vreau s-o stăpînesc prin groază

Charles Baudelaire
(„Les fleurs du mal” / „Florile răului”, 1857; traducere de Alexandru Philippide și Ion Gorun)

*„Într-adevăr, un poem este un fel de mașină de produs stare poetică cu ajutorul cuvintelor.”
**„În această carte atroce mi-am pus toată inima, toată tandrețea, toată religia mea (travestită), toată ura. Este adevărat că voi scrie contrariul, că voi jura pe toți zeii că este o carte de artă pură...”

Un comentariu:

Anonim spunea...

Multumesc, Bogdan. Voi prelua mîine îm Coda la Cercul Poeților Apăruți..

Memento

Nichita Stănescu (31 martie 1933 - 13 decembrie 1983) Belgrad, 1982 Mor de ridicol ce sînt, fǎcǎtor de cuvinte și sfînt Și pentru cǎ trebuie...