Raftul cărților

Gheorghe Crăciun*
(1950–2007)

„Cuvintele sînt cărările faptelor.”

Sf. Ioan Gură de Aur

„Este scriitor cel pentru care limbajul constituie o problemă, cel care îi simte profunzimea, și nu instrumentalitatea sau frumusețea.”

Roland Barthes

,,De fapt, nu trupul mă interesează, ci expresia lui, felul lui de a fi viu, carnea care produce ceva, o senzaţie. (…) Dar lumea e chiar senzaţia. Eu nu pot trece dincolo de ceea ce simt. Lumea mi-e interzisă.”

„Scriu ca să nu mă sinucid, s-ar spune. Cînd, în realitate, adevărul e exact invers. Scrisul e adevărata sinucidere, mai precis o continuă agonie sinucigașă. Dar nu acelaşi lucru este orice activitate? Omul se abandonează în muncă. Cine ar putea iubi această pedeapsă? Şi atunci – tocmai pentru a uita că ea e o pedeapsă – abandonul, pierderea, depersonalizarea prin muncă, în muncă, abrutizarea conştientă, un mod de a-ţi omorî, pe cît se poate, conştiinţa.”
„Chiar și pentru acea parte din mine care scrie proză e greu de înțeles dezgustul analitic pe care mi-l provoacă nebunia, prostia, abjecția, monstruozitatea, aberația de orice natură. Pur și simplu îmi lipsește interesul de a face din ele obiect de studiu. Aceasta e cu siguranță unul din marile mele handicapuri de prozator. Iată motivul pentru care nu voi fi niciodată un prozator complet: nu mă atrag urîtul, maleficul, negativitatea socială a vieții.”
„N-am făcut altceva decît să mă mint. Scrisul a reuşit să mă fragilizeze, să mă abrutizeze. Nu mai sînt în stare să iubesc, nu mai trăiesc din plăcere, nu mai am plăcerea să trăiesc. Am devenit o brută livrescă, un monstru de lecturi şi simboluri culturale, un om care poate vorbi despre orice. Nu mi se mai permite să tac. Scrisul este de vină.”
„Nu înțelegi nimic decît prin durere și degradare. Cît ești tînăr, viața e o sumă de superficii, și nu crezi decît în palpabil. (...) Boala îți aduce, însă, toate revelațiile cu putință. Nimic nu poate fi mai degradant decît să mori încet, să te stingi de la o zi la alta, măcinat pe dinăuntru, conștient de ceea ce ți se întîmplă, sub privirile insuportabile ale celor apropiați.”

„(...) pentru a scrie despre o femeie, trebuie ca tu însuți să devii femeie.”

„Nu cred în viața de dincolo și n-aș vrea să existe viața de dincolo. Ea mi se pare cea mai mare găselniță a creștinismului. Moartea e absolută. Omul n-are nevoie de recompense sau pedepse de nici un fel. Dacă acestea există, ele ar trebui să țină de planul vieții. Și așa totul e prea de ajuns. Și așa, totul e plictisitor și chinuitor. De ce o nouă pedeapsă, un nou chin? Nu văd nimic interesant sau amuzant în asta.”
„Noaptea e un sfetnic rău. Ea nu te ajută să clarifici, ci să complici.”

„Nu mă interesează că sfințenia duce sau nu la Dumnezeu. Important e faptul că ea te desparte de lume.”
„Cum te poți uita la o femeie care-ți place, dacă nu cu disperare, cu o încîntare disperată, cu o fascinație conștientă de propria ei relativitate? Nu faptul că acea femeie ți-e inaccesibilă și că ea nu-ți va aprține niciodată e esențial, ci conștiința frumuseții ei perisabile. Această conștiință e prezentă în tine nu doar atunci cînd privești o femeie, ci și cînd o ai, o strîngi în brațe și o săruți. Timpul e mai puternic decît orice putere a ta de a iubi. El n-o va distruge doar pe acea femeie, el te va distruge și pe tine.”
„Așteptarea gîndurilor. Nu există nimic mai irepresibil, mai tensionat. Poate doar așteptarea femeii pe care o iubești. Dar atunci te domină corpul.”
„Cel mai insuportabil gen de discurs scris: aforistica. Pare anume făcută pentru a te anula ca cititor.”
„Forma socială de manifestare a egoismului, e meschinăria. De aici derivă, apoi, toate celelalte: lașitatea, lingușeala, minciuna, impertinența, obediența, șmecheria, ironia, prostia jucată, diplomația etc.”
„Literatura nu e o formă de cunoaștere, ci una de recunoaștere. Prin ea ne recunoaștem pe noi ca indivizi, prin ea recunoaștem o lume care ajunge la noi prin simțuri și gîndire.”
„Dorința e o nebunie a cărnii. Nu-ți mai poți stăpîni trupul, ți-ai anulat mintea. Voluptatea așteptată, imaginată, presimțită (fiori pe care nu ai curajul să-i accepți pînă la capăt) e mai puternică decît orice. Și e ceva ce nu ai vrea să ți se întîmple. Nu oricine are șansa să ajungă la voluptate. Emoția dorinței e un privilegiu. Nebunia cărnii e ceva de care ai nevoie. Ești viu pentru că în tine mai există porniri secrete pe care nu le poți controla. ”
„Copilăria. Nu credeam că în realitate e așa: pe măsură ce îmbătrînești, devii tot mai nostalgic și copilăria te recheamă la ea iremediabil. O, dacă aș putea să scot la suprafață toate complexele, fricile, lașitățile, minciunile, păcatele, prostiile, vanitățile, conformismele, utopiile, frustrările mele de copil! Nu am curajul ăsta sau poate nu mă ajută suficient memoria. Memoria morală?”**

* Prozator, eseist, traducător, publicist, editor * Redactor-șef al revistei „Paralela 45” * Filolog și teoretician al curentului textualist din literatura română. * Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, în timpul căreia a frecventat cenaclul studenţesc de proză „Junimea”, condus de profesorul său, regretatul critic și istoric literar Ovid. S. Crohmălniceanu * A fost profesor universitar la catedra de teoria literaturii a Facultății de filologie a Universității „Transilvania” din Brașov.* Debutează publicistic în revista „Luceafărul”, cu poezie, iar în 1982 și editorial cu volumul de proză scurtă „Acte originale / copii legalizate (ed. „Cartea Românească”)” * Este autorul romanelor: „Compunere cu paralele inegale” (1988; ediţia a II-a, 1999), „Frumoasa fără corp” (1993; ediția a II-a, 2007) şi „Pupa Russa” (2004) * Îi apar volumele de articole şi eseuri: „Cu garda deschisă” (1997), „Introducere în teoria literaturii” (1997; ediția a II-a 2003), „În căutarea referinţei” (1998), „Experimentul literar românesc postbelic” (în colaborare, 1988), „Reducerea la scară” (1999), „Aisbergul poeziei moderne” (2002), „Doi într-o carte, fără a-l mai socoti pe autorul ei. Fragmente cu Radu Petrescu şi Mircea Nedelciu” (2003) * În 2003 apare volumul de proze scurte, desene şi fotografii „Mecanica fluidului” iar în 2006, îi apar volumele „Trupul ştie mai mult. Fals jurnal la Pupa Russa (1993-2000)” și „Teatru de operațiuni (eseuri și răspunsuri)” * A alcătuit şi prefaţat antologiile: „Competiţia continuă. Generaţia ʼ80 în texte teoretice” (1994; ediţia a II-a, 1999) şi „Generaţia ʼ80 în proza scurtă” (în colaborare, 1998). * I-au fost traduse volumele: „Experiment In Romanian Post-War Literature” (engleză, în colaborare, 1998) și „Images & Texts / Images et textes” (Ed. Maurice Nadeau, 2001, traducere în limba franceză de Odille Serre) * Este prezent în antologiile de proză: „Desant ʼ83” (1983), „The Phantom Church and Other Stories from Romania” (University of Pittsburg Press, 1996) și „Romanian Fiction of the ʼ80s and ʼ90s (1999) * A tradus din limba franceză „Deplasări” de Serge Fauchereau (ediție bilingvă, 1996) și „Modernitatea” de Alexis Nouss (în colaborare, 2000)
**din „Trupul știe mai mult (Fals jurnal la Pupa Russa 1993–2000)”, editura „Paralela 45”, 2006. Volumul este scris în perioada 1993–2000 și este structurat în trei părți – „Caietul negru” „ ,Caietul verde” și „Caietul maro”, toate acestea alcătuind un op de idei profund, un jurnal al propriului său eu, intim pe alocuri și, totodată, un laborator de creație al romanului „Pupa Russa”.
***
„Un creator de lumi şi un împătimit al ideilor, Gheorghe Crăciun a lăsat în urma lui o operă unitară, în care fiecare volum este o secvenţă de sine stătătoare a unui Text unic, periodic rescris şi revizitat. Orice lectură a cărţilor sale este un prilej de a regăsi o conştiinţă vie, pulsînd în ritmul atît de specific al frazelor sale, o gîndire definitiv încrustată în materialitatea transparentă a singurului corp rezistent în timp, cel textual.”

Carmen Silvia Mușat

(Din „În căutarea scrisului încet”, prefața volumului „Frumoasa fără corp”, ed. Art, 2007, p. 16)