„Prezența mea în lume e de a nu fi nicăieri. De orice mă separă ceva. Fiece simțământ e învecinat de ce nu-i el. Priveliștile și obiectele își pierd conturul sub ideea absenței lor; văzul devine factorul distrugător al lucrurilor ce le vede; ochiul distruge ce nu va mai fi în ceea ce e; urechea aude icoana sonoră a lipsei de sunet.
Iar dragostea se-mprejmuie de moarte dintr-un dor de infinit – care o neagă. Desfășurarea sufletului e anularea lui succesivă.”
Cioran
(„Razne”)
„Mă îngrozește ceea ce nu se va mai repeta.”
Mircea Eliade
(„Jurnal portughez”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu