ZIUA MONDIALĂ A SCRIITORILOR & CENACLUL DE LUNI

Scriem pentru a descoperi ce credem.

Jorge Luis Borges

A scrie înseamnă a te mărturisi, 

a te povesti pe tine însuți în timp ce povestești despre alții.

Octavian Paler

În fiecare an, data de 3 martie marchează la nivel planetar Ziua Internațională a Scriitorilor (sau Ziua Mondială a Scriitorilor). Această sărbătoare nu reprezintă doar un omagiu adus literaturii, ci este și o recunoaștere a rolului esențial pe care scriitorii îl au în apărarea libertății de exprimare și a păcii modiale.

Ziua a fost instituită în luna ianuarie a anului 1986, în cadrul celui de-al 48-lea Congres Internațional al PEN Club (International PEN), cea mai veche organizație literară și de apărare a drepturilor omului din lume, fondată la Londra în 1921 de scriitoarea Catherine Amy Dawson Scott și prezidată inițial de celebrul romancier britanic John Galsworthy. Acronimul PEN provine de la inițialele cuvintelor englezești: 

Poets (poeți), Essayists (Eseiști) și Novelists (romancieri)

Această zi este guvernată de «Charta PEN», care stabilește drept principii fundamentale pentru scriitori, următoarele:

• Literatura nu cunoaște frontiere: ea trebuie să rămână un bun comun al umanității, indiferent de conflictele politice sau internaționale;

• Libertatea de exprimare: organizația militează împotriva cenzurii, a suprimării libertății presei și a falsificării faptelor în scopuri politice.

• Pace și înțelegere: membrii PEN se angajează să depună eforturi pentru a elimina ura rasială, religioasă sau de clasă.

PEN Clubul Român a luat naștere în anul 1923, primul său președinte fiind romancierul Liviu Rebreanu, dintre membrii de onoare făcînd parte, de-a lungul timpului, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Mircea Eliade, și mulți alții. După o perioadă de suspendare în perioada regimului ceaușist, centrul PEN din România a fost reînființat în 1990 sub conducerea scriitoarei Anei Blandiana.

În era digitală, Ziua Internațională a Scriitorilor a depășit granițele „literaturii clasice”. Astăzi, ea îi sărbătorește pe toți cei aceia care scriu, indiferent de suporturile fizice pe care o fac, cu scopul mărturisit și asumat al modelării opiniei publice: poeți, prozatori, jurnaliști, scenariști, istorici, editori și, nu în ultimul rînd, bloggeri.

CENACLUL DE LUNI. Probabil că nu întîmplător, tot în această zi, dar în urmă cu 49 de ani, a fost fondat la Facultatea de Litere a Universității din București, «Cenaclul de Luni» (1977–1983), care nu a reprezentat doar o simplă grupare literară, ci un fenomen cultural emblematic pentru scriitorii care au fost ulterior încadrați de istoria literară în așa numita «Generație ’80».

Mentorul și liderul cenaclului a fost regretatul profesor, critic și istoric literar Nicolae Manolescu (1939–2024), prestanța sa oferind tinerilor scriitori un gir estetic și o protecție intelectuală sine qua non în fața cenzurii regimului.

Deși inițial ședințele se țineau joia, ziua de întîlnire a cenacliștilor a fost mutată lunea – de unde și denumirea care a rămas în istorie –, ședințele desfășurîndu-se la Casa Studenților „Grigore Preoteasa” din București.

Cenaclul a lansat pe unii dintre cei mai importanți scriitori români de astăzi, poeții Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coșovei, Ion Stratan, Mariana Marin, Alexandru Mușina, Magda Cârneci, Matei Vișniec dar și cîțiva prozatori și critici literari precum Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Ion Bogdan Lefter, Radu Călin Cristea.

Membrii cenaclului au provocat o adevărată mutație de paradigmă, abandonînd metafora abstractă și „limbajul de lemn” în favoarea unei poetici a banalului, a ironiei fine, a biografismului și a jocurilor textuale (intertextualitate).

Cenaclul a devenit rapid un spațiu al dezbaterilor aprinse (... atmosfera de la Cenaclul de Luni era în același timp încinsă și rarefiată, veselă și serioasă, lejeră și responsabilă: o adevărată coregrafie onirică.*), de cele mai multe ori critice și fără menajamente, unde valoarea textului era singurul criteriu de selecție acceptat. Într-o epocă dominată de ideologie, «Cenaclul de Luni» a reprezentat o adevărată „insulă de libertate”, unde se comenta și multă literatură occidentală (în special poezia americană a generației Beat), cultivîndu-se un spirit ludic, ironic și incisiv.

Însă din pricina spiritului său tot mai nonconformist și a suspiciunilor Securității că s-ar fi transformat într-un focar subversiv care submina regimul politic, cenaclul a fost interzis, ședințele sale fiind suspendate oficial de către autoritățile ceaușiste în toamna anului 1983.

În ciuda tuturor acestor șicane și adversități, curentul «Lunedist» s-a impus, schimbînd definitiv și radical fața literaturii române de pînă atunci, iar fără acest autentic laborator de idei, evoluția și consacrarea unor scriitori precum cei deja amintiți și nu numai a lor, n-ar fi fost realmente posibilă.

Cît despre volumul-manifest colectiv Aer cu diamante (apărut în 1982 și purtînd semnăturile poeților Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coșovei și Ion Stratan), el a fost considerat un adevărat șoc estetic încă de la apariție, fiind prima dovadă tipărită a forței colective a acestui cenaclu.

* Bogdan Ghiu în „de-clic(k)/ atelier deschis. Cenaclul de Luni (o idealizare metodologică)”, Observator Cultural, nr. 863 / 2017

N.B. Volumul Cenaclul de Luni – 40, apărut în 2017 la editura Cartea Românească, reprezintă un exercițiu de recuperare istorică și de celebrare a maturității unei întregi generații. Cartea a fost lansată pentru a marca împlinirea a patru decenii de la acea primă ședință legendară din 3 martie 1977.

Alegerea coordonatorilor lucrării nu a fost întîmplătoare, ambii fiind personalități marcante ale grupării: Ion Bogdan Lefter, scriitor, unul dintre cei mai activi membri ai cenaclului, ulterior devenit profesor universitar și un valoros teoretician al generației ’80 și Călin Vlasie, poet optzecist și editorul care și-a promovat colegii de generație prin editurile pe care le-a condus. Volumul reprezintă o arhivă vie, alcătuită dintr-o antologie de texte, documente inedite, fotografii de epocă și afișe ale evenimentelor dar și din mărturii actuale (texte scrise special pentru acest volum de către supraviețuitorii cenaclului), precum și eseuri semnate de Ion Bogdan Lefter, care prezintă fenomenul în context istoric și politic.