Memento

Margareta Sterian

În acest secol lumea a devenit un sat mare, se pictează şi se inventează pretutindeni. Noile mijloace de comunicaţie au făcut un mare serviciu omenirii, dar nu ştiu dacă au favorizat descoperirea unor mari talente, de calibrul celor care s-au născut, au trăit şi au creat în oraşele renaşterii italiene. Comunicaţiile, aparatele, călătoriile au favorizat pastişarea valorilor şi imitaţiile de tot felul.

(M.S.)

În amintirea sufletului mort

A murit un suflet cîndva,

Apa e aspră, rece.

Fără cîrmă pe creastă de val,

Cine mă-ntrece?

Ușor e mortul ce-l port,

Cît e de ușor!

Alai, miriade de stropi,

Soarele arzător.

Departe e țărmul, departe,

Cine ne cheamă?

Păsări pribege ca noi,

Nu-ți fie teamă.

Visurile

Nu-mi este milă de visuri. De ce s-au supus, de ce n-au știut să se apere, să dispară, să renască altundeva? Zăboveau – iar timpul se strecura dincolo de zona puterii lor, le părăsea, descoperea poteci noi, se avînta, risca, pierdea la joc și se îmbogățea cîștigînd tăria de a pierde... Călătorea cu trenurile lor, plutea pe corăbiile lor, se cufunda în unda mărilor care zadarnic le așteptaseră și al căror singur nume amețește, ieșind din unda lor purificat. Al lui era cerul de deasupra fluviilor, a drumurilor paralele ce se-nsoțesc și se despart, și se contopesc iar, asemenea vieții...

Firul de iarbă care ne încolțește la picioare are infinit mai mult curaj și mai multă înțelepciune decît visurile noastre: el nu lasă să i se fure ora lui.**

** Din volumul „Poeme * Imagini * Proze”, editura Eminescu, 1977

Margareta Sterian (născută Weinberg, 16 martie 1897 – 9 septembrie 1992) a fost o personalitate fascinantă și polivalentă a culturii românești – pictoriță, poetă, prozatoare, traducătoare și scenografă –, deseori descrisă drept o „artistă totală” care a reușit să îmbine rigoarea modernismului cu o sensibilitate onirică nepereche.

S-a format într-un mediu cultural efervescent. După studii liceale la București (Şcoala Evanghelică, unde l-a avut l-a avut profesor de română pe Ioan Slavici) a plecat la Paris în anii ’20, unde a studiat pictura, arta decorativă şi istoria artei la „Academia Ranson” şi la „École du Louvre”. Unul dintre mentorii săi a fost pictorul Marcel Gromaire, de la care a deprins tehnica structurării compoziției fără a-și pierde spontaneitatea.

În perioada interbelică, a făcut parte din gruparea «Criterion», alături de celebrități precum Mircea Eliade, Emil Cioran sau Eugen Ionescu. Această apartenență demonstrează faptul că Margareta Sterian nu era doar o mînă care picta sau scria, ci un intelectual rasat, profund conectat la cele mai noi orientări filosofice și literare ale epocii.

Flori de cîmp

Flori de primăvară

Pictura ei nu se încadrează într-un curent bine definit, dar conține evidente elemente de expresionism și suprarealism, însă bine temperat.

Temele predilecte ale picturii sale au fost lumea circului, teatrul de păpuși, procesiunile, peisajele fantastice și portretistica, lucrările parînd a fi, adesea, fotograme din vis. Există un amestec de bucurie festivă și o ușoară tristețe metafizică în personajele sale care, de multe ori, par a avea înfățișarea unor marionete. Preocupările artistei s-au îndreptat și către creația de costume și decoruri pentru teatru, a lucrat ceramică și a realizat tapiserii remarcabile. Această versatilitate i-a permis să supraviețuiască estetic și în perioadele aride din perioada realismului socialist, păstrîndu-și integritatea artistică prin refugierea în decorativ și fantastic.

Împreună cu poeta bucovineană Dusza Czara-Rosenkranz a tradus și publicat în 1935 antologia „Poezia poloneză contemporană”. Debutul editorial al artistei a avut loc în anul 1945, odată cu publicarea culegerii „Poezii”. În 1972 îi este tipărit romanul „Castelul de apă”. Volumul „Poeme * Imagini * Proze” (editura „Eminescu”) îi apare în anul 1977 iar în 1979, prozele-i autobiografice îi sînt reunite în volumul „Oblic peste lume”. În anul 1982, editura bucureșteană „Eminescu” tipărește splendidul volum-album „Ultimile sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară” de Vasile Voiculescu, transpunerea în limba engleză a poemelor și picturile aparținînd Margaretei Sterian. În anul 2012 apare splendidul album „Margareta Sterian. Opera profundă” de Cristian-Robert Velescu. Alte volume: „Aud cîntînd America” (antologie de versuri din lirica americană, traducere de M.S., 1973), „Eternă bucurie-i frumusețea” (1977), „Din petece colorate” (povestiri, 1977), „Poeme” (1983).

A realizat traduceri remarcabile din operele lui Ezra Pound și William Faulkner, fiind cea care l-a tradus pentru prima dată integral pe marele poet American Walt Whitman în limba română.

Plimbare prin Cișmigiu

Din 1993 există o fundație care-i poartă numele și care decernează premii pentru creație muzeografică și plastică. Deasemenea, Liceul de Arte din orașul natal, Buzău, îi poartă numele.

Astăzi, lucrările ei sînt prezente în colecțiile Muzeului Național de Artă al României din București, în muzeul de artă din Buzău dar și în colecții private din țară și străinătate, ea fiind una dintre cele mai bine cotate artiste române pe piața de artă.