Romulus Rusan 91!
„America nu e un loc, ci o viteză. Ea nu se lasă descoperită stînd pe loc, ci doar în măsura în care accepți să faci parte din fluxul ei neîntrerupt. Călătoria cu Ogarul Cenușiu nu este o simplă deplasare în spațiu, ci o metodă de a înțelege că, într-o lume a distanțelor uriașe, singura formă de supraviețuire este mișcarea.”
(«America ogarului cenușiu»)
Rusan a fost mult mai mult decît un scriitor. A fost unul dintre cei mai importanți arhitecți-păstrători și valorificatori ai memoriei post-comuniste din România. Deși de cele mai multe ori este menționat în tandem cu soția sa, poeta Ana Blandiana, Rusan a avut o identitate intelectuală proprie, extrem de bine conturată.
Cea mai importantă moștenire a sa din afara bibliotecilor se află la Sighetu Marmației, unde el a fost (secondat de Ana Blandiana) acela care a gîndit și înfăptuit Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței. Aici a coordonat proiecte monumentale de istorie orală și de cercetare, transformînd o fostă închisoare de exterminare într-un spațiu al neuitării, recunoscut (și) de Consiliul Europei.
A condus Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului.
![]() |
| Ana Blandiana & Romulus Rusan în 1974 |
![]() |
| Ediția princeps |
Din punct de vedere literar, Rusan a excelat prin finețea observației, aceasta dublată fiind de-un profund stil analitic. Două dintre direcțiile sale majore au fost proza de călătorie și critica de film. „America ogarului cenușiu” (1977) este unul dintre volumele de referință ale literaturii românești de călătorie, el apărînd într-o perioadă în care românii priveau Occidentul exclusiv prin lentile ideologice, scriitorul oferind o perspectivă extrem de nuanțată și profund umană a Statelor Unite de la începutul anilor ’70 ai secolului trecut. Deasemenea, a fost un avizat observator al celei de-a șaptea arte, publicînd volume precum „La început n-a fost cuvîntul”, în care analiza limbajul cinematografic cu o precizie cvasi-chirurgicală.
După 1989, nu s-a retras în „turnul de fildeș” al scriitorului. A fost unul dintre membrii fondatori ai Alianței Civice, jucînd un rol esențial în încercarea de a democratiza societatea românească și de a sprijini integrarea României în structurile euro-atlantice. A crezut cu tărie că „o națiune care nu își cunoaște istoria e condamnată să o repete”.
Cuplul Romulus Rusan – Ana Blandiana a întruchipat una dintre cele mai frumoase și durabile „echipe” din cultura română. Au trăit și au lucrat împreună timp de decenii, completîndu-se reciproc: ea cu forța poetică, el cu rigoarea cercetătorului și viziunea sa critică.
Romulus Rusan a murit pe 8 decembrie 2016, lăsând în urmă o operă care ne obligă să privim cu onestitate spre trecutul nostru recent.



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu