Bibliophilia

„Cam tot atunci (1967 – n.m. B.–L.S.) se putea obține obține, tot prin Anticariatul de Stat, la prețul de 200 de lei, ediția de lux a romanului «Un port la răsărit» de Radu Tudoran, în format mare, în –40, ilustrată de Lucia Dem. Bălăcescu și în tiraj de numai 130 de exemplare, cu dedicația autografă a autorului și a ilustratoarei (exemplarul G cu o planșă colorată în afară de text, gravată în linoleum); cartea era trasă în 1942 pe hîrtie chamois tip Japan, în coale nebroșate, la atelierele «Socec». 

Aceeași casă dăduse în 1884 (de fapt în decembrie 1883) ediția princeps de «Poezii» de Mihai Eminescu, de sub îngrijirea lui Titu Maiorescu, cu fotografia poetului din albumul „Junimii”, în miniatură, și cu elegante viniete în capul fiecărei pagini. Poeziile au fost trase în genere în ediții de cîte una mie de exemplare. La acest tiraj, aș putea afirma că prima ediție n-a fost o raritate din punctul de vedere material – al numărului de exemplare. Întîia ediție din «Plumb» (1916) de G. Bacovia, în editura «Flacăra», a beneficiat, vorba vine, de numai 500 de exemplare. 

Firește, Eminescu e Eminescu și posesorul ediției princeps a Poeziilor lui , chiar într-un exemplar de mediocră conservare, poate fi mai mîndru decît acela al capodoperei bacoviene, pe care, cum este și firesc, am găsit-o mai rar la anticariat decît opera poetică antumă a celui mai mare poet român. Iată că încă o dată intervine în evaluarea bibliofilică elementul subiectiv, numai în aparență obiectiv, dacă judecăm după ierarhiile de ordin artistic, iar nu după acelea ale bibliofiliei, în care criteriul rămâne raritatea materială, concretizată în exiguitatea tirajului.”

Șerban Cioculescu

(în Din experiența unui bibliofil din volumul «Amintiri. Mărturii», ed. Eminescu, 1981, p. 446)