Distinsa doamnă Ana Blandiana, care deunăzi a mai adăugat un an unei vîrste a deplinei sale maturități, este unul dintre puținii oameni cu har pe care i-am cunoscut de-a lungul vieții, în preajma cărora am avut privilegiul și bucuria de a mă fi aflat (chiar dacă nu pentru foarte mult timp) și care mi-a oferit acel tip de confort spiritual inefabil, care te face să te simți tu însuți ocrotit, fără a fi nevoit nici să-ți cîntărești gîndurile și nici să-ți măsori cuvintele.
E un sentiment extrem de plăcut, ca și cum te-ai afla sub aripa îngerului tău păzitor…
Drept pentru care îi doresc din inimă mulți și inspirați ani, zile senine și o primăvară a sufletului la fel de luminoasă și profundă precum poezia pe care o scrie.
La mulți ani!
p.s. Trebuie să-i mulțumesc încă o dată și să-l asigur de întreaga mea gratitudine pe prietenul meu de nădejde, Darie Constantinescu, prin mijlocirea căruia am cunoscut-o și care este autorul acestui instantaneu fotografic…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu