Haihui printre cuvinte

„(...) «Scandalagiul», însă, e mlădiţă autohtonă altoită c-un sufix turcind, potrivit accentului francez care cade ca o ghilotină pe ultima silabă. «A face scandal» e a face caterincă, a face ca toţi dracii, a face gît, a face urît, a vocifera. «A ieşi cu scandal» ori cu şucăr mare e a ajunge la un conflict violent. Ceva poate ieşi cu scandal; nimic însă nu intră cu scandal, căci româna nu acceptă mişcarea centripetă ori implozivă a scandalului. Astfel, «a-i face cuiva scandal», a mustra temeinic, aspru şi cu tonul ridicat e, de asemenea, un act mai mult exploziv decît expresiv, prin care, adjudecîndu-şi dreptul de judecare, cel ce te judecă îşi pune, poate,-o mînă-n brîu, în timp ce indexul celeilalte arată spre tine indicativ, imperativ, metronomic, răsunător.”

Călin Andrei Mihăilescu

(„Scandal, skándalon”)