Un drag prieten m-a întrebat de curînd (și-l rog, pe această cale, să mă scuze pentru întîrzierea cu care îi răspund) de ce m-am vaccinat. Fără să știe dac-am făcut-o dar, cu siguranță, bănuind că da. Răspunsul meu e simplu. Așadar, m-am vaccinat pentru că în viața mea am fost/sînt adeptul unei sintagme venind din negura timpurilor medicinii tradiționale chinezești (tot China, bat-o vina!), care spune că este infinit mai ușor să previi o maladie, indiferent de gravitatea ei, decît s-o vindeci. Am făcut-o și pentru că încă îmi mai funcționează instinctul de conservare, gîndindu-mă că, protejîndu-mă în acest fel pe mine, îi voi proteja pe toți cei foarte apropiați mie și nu numai pe ei și, implicit, în acest mod simplu dar extrem de eficace, le arăt o dată în plus și în mod tacit (deci fără să mă bat cu cărămida-n piept și nici să mă explic, pentru că m-aș complica inutil) că se bucură în continuare, din parte-mi, de tot respectul ce li-l port.
Unul dintre bunicii mei, înainte să plece la război, i-a spus bunicii la despărțire, să fie liniștită că n-o să moară pe front și că se va întoarce sănătos (ceea ce s-a și întîmplat) pentru că că are de gînd să moară de-o moarte bună (ceea ce s-a și întîmplat). Bref, m-am vaccinat pentru că iubesc viața care mi s-a dat cu bunele și cu relele ei (deci, nu regret că m-am născut chiar dacă nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să vin pe lume) și chiar dacă n-am trecut printr-un război precum bunicul, m-am vaccinat pentru că și eu am de gînd să mor – cînd o fi să fie –, ca și el, de-o moarte bună! Să fim sănătoși și veseli!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu