 |
| „Ai tot ce-ți trebuie, dar ești atît de istovit încât nu-ți mai trebuie nimic din tot ce ai.” |
„«Singurătatea» e materia primă a reflexivității și a construcției de sine. «Dumnezeu – s-a spus – e ceea ce fiecare știe să facă cu propria sa singurătate.» Nu se poate trăi prin aglutinare, nu se poate supraviețui interior în condiția unei sociabilități perpetue. Sfârșești, inevitabil, prin a-ți pierde chipul prin a deveni un ins statistic. Orice om are nevoie (chiar cînd nu-și mai dă seama) de episodul nutritiv al unei confruntări solitare cu adâncul și cu înaltul său, cu terorile sale, cu portretul său, cu unicitatea destinului său.”
„«Răgazul» e valorificarea intensă a non-activității. (...) răgazul e recuperarea identității tale reale, neconjuncturale, eliberate de obligații, utilități și urgențe. O ieșire igienică pe verticală, din registrul actualității. Cu alte cuvinte, un moment de libertate. Fără complementul răgazului restaurator și fără vaccinul singurătății, munca recade în semnificația ei originară: aceea a pedepsei meritate, după derapajul păcatului originar.”
Andrei Pleșu
(În «Munca. Daune colaterale» din „Despre frumusețea uitată a vieții”, Humanitas, 2016)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu