Fetița care și-a pierdut păpușa...
(o mică poveste cu Kafka)
Istorioara noastră povestește că, într-o bună zi, pe cînd își purta pașii prin parcul în care își făcea zilnic plimbările, Franz Kafka a întîlnit o fetiță care plîngea. Își pierduse păpușa și era dezolată. El s-a oferit să o ajute să o găsească, așa că și-au dat întîlnire a doua zi, în același loc.
Pentru că nu au găsit-o, el a conceput o scrisorică, pe care i-a citit-o fetiței, a doua zi, cînd s-au reîntîlnit: „Te rog, nu plînge după mine, am plecat într-o excursie în jurul lumii. Îți voi mai scrie despre aventurile mele.”
Acesta a fost începutul unui lung șir de scrisori, care a urmat. De fiecare dată, cînd cei doi se întîlneau, Kafka îi citea fetiței minunatele aventuri închipuite prin care trecea mult iubita ei păpușă. Fetița era fascinată și aproape consolată. La ultima lor întîlnire, el i-a dăruit fetiței o păpușă. Care nu semăna, nici pe departe, cu fosta ei păpușă. Scrisoarea cu care a venit însoțită spunea: „Călătoriile mele m-au schimbat.”
Mulți ani mai tîrziu, fetița, devenită o femeie în toată firea, a găsit în această păpușă un bilețel, pe care scria: Tot ceea ce iubești vei pierde pînă la urmă. Dar, în final, iubirea se va întoarce sub o altă formă...*
— De ce plîngi? o întreabă Dora și se lasă în genunchi lângă ea.
— Păpușa mea, spune fetița printre suspine. A dispărut.
Franz zîmbește.
— Ba nu, păpușa ta n-a dispărut, spune el. Tocmai a plecat într-o călătorie.
Ingrid ridică ochii. Se uită neîncrezătoare la Franz:
— De unde știi tu?
— Mi-a trimis o scrisoare.
— Arată-mi-o!
— E acasă, zice Franz. Mi-a adus-o poștașul, dar, dacă vrei, ți-o citesc mîine, cu plăcere.
Ingrid încuviințează din cap. Își dau întîlnire a două zi ca să citească împreună scrisoarea.
* Cineva m-a întrebat dacă întîmplarea este reală... Este cît se poate de reală, ca și personajele ei, de altfel, care au existat aevea, ea desfășurîndu-se în Berlinul anilor ʼ20 ai secolului trecut. Fetița se numea Ingrid... Întîmplarea este relatată cu lux de amănunte în memoriile lui Max Brod (prietenul lui Kafka, pe care el îl rugase ca, după moartea sa, să-i distrugă toate manuscrisele și grație căruia opera lui a fost salvată și publicată) precum și în paginile memorialistice ale Dorei Dyamant, iubita lui Kafka. Din păcate, majoritatea scrisorelelor „păpușii” fetiței s-au pierdut, păstrîndu-se doar cîteva...
Întîmplarea a fost, mult mai tîrziu, repovestită copiilor, într-un minunat volum (Franz, Dora, la petite fille et sa poupée / Franz, Dora, fetița și păpușa ei, apărut în anul 2016) de Didier Lévy (ilustrat de Tiziana Romanin), tradus în limba română de Lavinia Braniște (apărut la editura „Cartea copiilor”, 2018).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu