joi, 17 decembrie 2020

Raftul cărților

 

Eleganța ariciului*

 „Eram sinceră. Mă obișnuisem de mult cu perspectiva unei vieți solitare. A fi săracă, urâtă și pe deasupra, inteligentă, duce, în societățile noastre, la parcursuri sumbre și deziluzionate cu care e mai bine să te deprinzi din vreme. Frumuseții i se iartă totul, chiar și vulgaritatea. Inteligența nu mai pare o dreaptă compensare a lucrurilor, o reechilibrare pe care natura o oferă celor mai puțini favorizați dintre copiii ei…”  

„După toate aparențele, din când în când, adulții își fac timp să șadă și să contemple dezastrul care e viața lor. Atunci se lamentează fără a înțelege și ca niște muște care se izbesc întruna de același geam, se frământă, suferă, se consumă, se deprimă și se întreabă despre angrenajul care i-a dus acolo unde nu voiau să ajungă. Ba, cei mai inteligenți fac din treaba asta o religie: ah, deșertăciunea demnă de dispreț a existenței!”

Muriel Barbery

* Nemira, 2014


Niciun comentariu:

Amintire de seară

L-am întrebat, cu mulți ani în urmă (într-o seară în care stăteam la taclale), pe prietenul meu Ion Stratan: Nino, ce loc ocupă femeia în vi...