Poemoteca

Ion Stratan recită poemele*:

1. Stop

2. Mama mare

3. Moarte în copilărie

4. Încă

* * din volumul „Urechea vorbitoare” de Ion Stratan. Poeme rostite la radio (1992-1997), ed. „Casa Radio”, București, 2019, ediție îngrijită de Călin-Andrei Mihăilescu. Cu 15 desene originale de Tudor Jebeleanu și o postfață de Bogdan Ghiu (CD+Carte)

N.B. Muzeul Național al Literaturii Române, în colaborare cu Casa Radio, a organizat marţi, 26 noiembrie 2019, în Sala „Perpessicius” a muzeului, lansarea audiobook-ului „Urechea vorbitoare” de Ion Stratan. Despre volum și autor au vorbit: Bogdan Ghiu, Florin Iaru și Călin-Andrei Mihăilescu.

„Ion Stratan a înmulţit genetic limba română, prin multiplicarea ameţitoare şi infinit amoroasă, dătătoare şi generatoare de dragoste, a contactelor dintre cuvintele acestei limbi. În poezia lui Ion Stratan s-a produs «infinitizarea», universalizarea prin «babelizare» lăuntrică a limbii române, relansarea ei din punctul de vedere al fiecărui cuvânt în parte. În poezia lui Ion Stratan, toate cuvintele stau de vorbă, fac societate şi fac amor, producând lumi alternative: în caz de dezastru (cel pe care-l trăim permanent, în mod cotidian), avem o infinitate de lumi posibile, una mai bună ca alta, în care să ne mutăm. Afirm, chiar, că Ion Stratan va rămâne în istoria mare şi «scurtă» a poeziei române cu titlul de cel mai avansat şi mai temerar poet al nebuniei limbajului din limbă.”

Bogdan Ghiu  

(în „România literară”, nr. 43 / 2005)

„Din adâncimea lor, versurile lui Stratan salvează apariţiile şi aparenţele pe când el, ca esenţele, poate să fi trecut neobservat. Iubea ironia cu forţa naturală a celui ce o creează. Poantele sale lăsau amprentele de pe nisip să îl urmeze pe el, poet de pură elită, în democraţia lirică. Unii, poate fără să o ştie, intempestiv, se vor regăsi în arta lui şi astfel se vor întâlni prin a nu se supune blestemului de-a fi. La imperfectul liberal şi neutru folosit pentru cei plecaţi Dincolo sau Dincoace, a lui era o limbă în care doar el ştia scrie, spre-a nu se şti (,) singur. (…) Sub barba patriarhă şi-adâncile-i plete a căror aură lăsa să i se ghicească doar faţa, Stratan ne şoptea lucruri asupra cărora merită, merităm să ne aplecăm.”

Călin-Andrei Mihăilescu

(în „Ante-cuvânt”-ul la antologia Criminalii şi crinii de Ion Stratan, apărută la editura „Tracus Arte”, Bucureşti, 2018)