Mă numesc unul dintre oamenii în viață care l-au văzut pe Eminescu în carne și oase. Eram copil de șapte ani. L-am zărit pe Calea Victoriei. Trecea prin public un om grăbit, fără să ocolească, impetuos. «Uite-l pe Eminescu» – a spus cineva, cu un glas pe care-l țin minte. Se pare că poetul nu mai făcea parte din viața lui și că trăia o metempshihoză străină. Nu puteam ști atunci cine era să fie Eminescu și ar fi fost normal să-i uit numele auzit. E curios că nu l-am uitat. Mi-a rămas în ureche, odată cu tonul. De stupefacție și de compătimire, probabil, cu care a fost rostit. Mi-a rămas aninat ca de o schiță de fum. Nu mă puteam gîndi, atunci, că după 65 de ani trecuți, voi evoca într-o pagină de tipar ceea ce începea să fie, încă de pe atunci, o amintire...
Tudor Arghezi
(Din volumul «Tablete de cronicar», Editura de Stat pentru Literatură și Artă - E.S.P.L.A, București, 1960)
Eminescu? – e foarte greu să respiri după el, dar în clipa în care ne-a devenit tuturor respirație, va trebui ca noi înșine, la rîndul nostru, să fim respirația nenăscuților. Eminescu este un aer pur, genuin, un aer curat.
Nichita Stănescu
(1980)
Alături de prietenul Relu Ioniță, în calitate de custode al expoziției MIHAI EMINESCU ÎN GRAFICA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ , care se va deschide vineri, 13 iunie 2025, ora 11,30, la Biblioteca Judeteana „Nicolae Iorga” din Ploieşti. Evenimentul face parte din ampla expoziţie MIHAI EMINESCU ÎN GRAFICA MONDIALĂ, cea mai mare deschisă pînă acum, prezentată simultan în 26 de săli din tot spaţiul cultural românesc. Cu același prilej, în aceste expoziții dar și în altele de pretutindeni în care au loc evenimente culturale dedicate ANULUI EMINESCU 2025, va fi proiectat filmul acestei expoziţii,
MIHAI EMINESCU ÎN GRAFICA MONDIALĂ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu