Cimitirul cărților uitate

Începutul Sfintei Evanghelii după Marcu

EVANGHELIARUL DE LA HUMOR (sau Tetraevangheliarul de la Humor sau Cartea celor patru Evanghelii, care conține textele evangheliilor canonice după Matei, Marcu, Luca și Ioan) este un manuscris liturgic medieval românesc de lux, de o mare valoare culturală, artistică și religioasă, conceput în secolul al XV-lea, care a fost scris și miniat pe pergament din porunca lui Ștefan cel Mare, de către ieromonahul Nicodim* (cunoscut și ca Nicodim de la Putna), la Mănăstirea Putna, pentru Mănăstirea Humorului, fiind finalizat pe 17 iunie 1473. 

Pe fila 265 (verso) este caligrafiat textul de danie în limba slavonă bisericească, limba liturgică oficială în Moldova în secolul al XV-lea:

Binecinstitorul și de Hristos iubitorul împărat, Io Ștefan voievod, domnul Țării Moldovlahiei, a dat să scrie acest Tetraevanghel cu mâna ieromonahului Nicodim și l-a dat mănăstirii care este la Homor, pentru pomenirea sufletului său și al părinților săi și copiilor săi. Și era egumen atunci popa Gherondie. S-a sfârșit în luna iunie 17, în anul 6981 (1473). 

Este o lucrare importantă, deopotrivă pentru valoarea artistică a miniaturilor sale dar și pentru portretul lui Ștefan cel Mare pe care îl conține.

Prima copertă

A doua copertă

14 ani mai tîrziu, coperțile din lemn ale manuscrisului au fost învelite într-o ferecătură (îmbrăcăminte) de argint aurit încrustat cu caboșoane din ametist, din dispoziția aceluiași voievod, la Mănăstirea Humorului. Ferecătura este decorată cu reliefuri figurative făcute în tehnica numită au repoussé (bombare prin ciocănire), realizată probabil de meșteri locali sau din centre meșteșugărești din zona Sucevei. Pe prima copertă este înfățișată icoana Învierii Domnului iar pe a doua este reprezentată icoana Adormirii Maicii Domnului. Prima copertă conține și pisania (inscripția) în limba slavonă cu caractere chirilice vechi. 

Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a ferecat această Evanghelie în mănăstirea de la Humor, în anul 6995 (1487), noiembrie 20.

Sf. Evanghelist Ioan

Sf. Evanghelist Luca

Evangheliarul are 278 file de pergament «în folio» de calitate superioară (coala, probabil din piele de vițel, fiind pliată în două, formând patru pagini), scrise cu cerneală neagră (obținută din funingine amestecată cu gume naturale) și pe alocuri cu aur, în limba slavonă cu alfabet chirilic, cu excepția primei și ultimei file, care sînt albe. Fiecare Evanghelie este precedată de reprezentarea în miniatură a chipului autorului ei, stînd și scriind ori ascultînd vocea Duhului Sfînt. Textul este caligrafiat în litere semiunciale (majuscule derivate din literele romane capitale și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor), cu cerneală neagră, alternată, pe alocuri, cu cerneală de aur. Pe anumite pagini apar mici frontispicii florale colorate în roșu, albastru și aur, iar paginile de titlu ale Evangheliilor propriu-zise sînt împodobite cu frontispicii în decorul cărora se combină cercuri înlănțuite, împletituri și stilizări vegetale realizate cu foiță de aur și cerneluri albastre, roșii, verzi și brune. Titlurile sînt scrise cu litere capitale de aur, iar inițialele capitolelor sunt bogat ornate cu tulpini împletite și înflorituri delicate, trasate, de asemenea, în aur și în cerneluri policrome. 

Pe versoul filei 266 este zugrăvit cunoscutul portret votiv al lui Ștefan cel Mare (rămas neterminat, din motive necunoscute, cel de-al doilea personaj care ar fi trebuit să închine cartea cu Ștefan și un fragment al chenarului nu au mai fost pictate), considerat drept cea mai veridică imagine a voievodului aflat la vîrsta maturității. Reprezentat în postura de donator, îngenunchiat la picioarele Fecioarei, așezată alături de fiul ei, pe un jilț de lemn sculptat, voievodul oferindu-i lui Iisus, Tetraevanghelul.

Este considerat un document de referință pentru cultura și arta medievală românească, reprezentînd un exemplar remarcabil al tehnicii cărții din perioada Renașterii în Moldova, care reflectă nivelul înalt atins de caligrafia, miniatura și arta manuscrisului în Țările Române.

În anul 1906, manuscrisul a fost prezentat în expoziția organizată la București cu ocazia împlinirii a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. 

După acest an, el a ajuns la Mănăstirea Dragomirna, apoi la Putna, în 1957, la împlinirea a 500 de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare.

În 1971, Tetraevanghelul intră în custodia Muzeului Național de Istorie al României din București, unde va rămîne pînă în anul 2004, cînd se reîntoarce la Mănăstirea Putna.

Actualmente, el face parte din patrimoniul Muzeului Mănăstirii Putna.

* Nicodim a trăit în a doua jumătate a secolului al XV-lea, într-o perioadă de înflorire a culturii scrise în Țara Moldovei, sub domnia lui Ștefan cel Mare (1457–1504). El este una dintre cele mai importante figuri din cultura medievală românească, numele său fiind asociat cu realizarea Evangheliarului de la Humor. 

În epocă, mănăstirile, în special cele precum Putna și Humor, au devenit centre active de copiere și miniaturare a cărților religioase. Nicodim a fost atît scribul (cel care a copiat textul), cît și miniaturistul (cel care a pictat ilustrațiile miniaturale și ornamentele decorative de o mare finețe, în stil bizantin, cu influențe locale), rezultatul fiind o simbioză perfectă între tradiția bizantină și expresia artistică  moldovenească. 

A utilizat foiță de aur, aplicată cu gesso (strat gros format din clei și culoare albă) sau amestec de argilă și clei, pentru inițiale și unele decorațiuni. Pigmenții sînt colorați natural, preparați din minerale și plante (albastru ultramarin din lapislazuli, roșu din cinabru, verde din malachit etc.). Chenarele sînt elaborate cu motive vegetale, geometrice și zoomorfe, în tradiție bizantino-moldovenească. Pictura miniaturilor urmează stilul iconografic ortodox, cu o redare hieratică a figurilor. Instrumentele probabile folosite au fost pana de gîscă, tăiată oblic, pentru grosimea dorită, pensule fine din păr natural, pentru aplicarea pigmenților și aurului și compas și riglă pentru alinierea textului și proporționarea paginii. Lucrarea lui reflectă un înalt nivel de profesionalism artistic și teologic, fapt evident care dovedește că nu era doar un scrib mecanic, ci un călugăr cult, format în tradiția spirituală și artistică bizantină (probabil cu experiență la Mănăstirea Putna sau în alte centre cărturărești moldovenești). Evangheliarul conține și o însemnare autografă, în care Nicodim își consemnează numele și datează lucrarea. Manuscrisul său reprezintă o mărturie a înfloririi culturii scrise în Moldova medievală și a prestigiului mănăstirilor care deveniseră adevărate centre culturale. Nu se cunosc alte lucrări semnate clar de Nicodim, dar stilul său a influențat școala de miniatură moldovenească din secolul al XV-lea. Este posibil ca el să fi avut ucenici sau să fi lucrat în scriptoriumul unei mănăstiri mari, precum Putna sau Humor.

Bibliografie și surse fotografii:

„Iconografia artei bizantine și a picturii feudale românești”, I. D. ȘTEFĂNESCU, Editura Meridiane, București, 1973

* * * „Repertoriul monumentelor și obiectelor de artă din timpul lui Ștefan cel Mare (volum coordonat de M. Berza), Editura Academiei R. P. R., București, 1958.

„Miniatura românească”, G. POPESCU-VÂLCEA, Editura Meridiane, București, 1981

 http://www.putna.ro/Tetraevanghel-s3-ss2-c1-cc1.php (adresă accesată în 17 iunie 2025)