Regret că numele meu a fost menţionat printre cele ale unor mari autori, fiindcă aceştia au prostul obicei să moară. Chaucer e mort, Spencer e mort, la fel şi Milton, şi Shakespeare, şi nici eu nu mă simt prea bine.
Mark Twain
La începutul lunii iunie a anului 1897, celebrul scriitor american MARK TWAIN (pe numele său real Samuel Longhorn Clemens, 1835–1910), cel numit de William Faulkner „părintele literaturii americane”, a demontat, în stilul său caracteristic, plin de un umor păstos și cu o ironie bine controlată, absolut toate zvonurile false care circulau în acele zile pe seama presupusei sale morți, pronunțînd o antologică propoziție, care va intra rapid în istorie, însă ușor modificată, față de cum avea s-o relateze mai tîrziu, în memoriile sale, însuși scriitorul: Știrea despre moartea mea a fost o exagerare! (The report of my death was an exaggeration!).
De fapt, reacția verbală întreagă, pe care scriitorul ar fi avut-o (așa cum au reprodus-o, ulterior, persoane din anturajul său), a fost: Pot să înţeleg perfect cum a circulat știrea morții mele, pentru că am auzit din surse sigure că am murit. Totuși, relatarea despre moartea mea a fost o exagerare!
Mark Twain s-a născut şi a murit în anii de apariţie ai Cometei Halley. Albert Paine, biograful și contemporanul său, a spus că Twain, cu un an înaintea morții sale, a afirmat cu seninătate: Am sosit cu Cometa Halley, în 1835. Va apărea din nou la anul, şi mă aştept să mă duc cu ea. Ar fi cea mai mare dezamăgire a vieţii mele dacă nu mă duc cu cometa lui Halley. Atotputernicul a spus, fără îndoială: «Aici sunt ciudaţii ăştia doi, fără rost; au sosit împreună, trebuie să plece împreună». Q.e.d.
De fapt, reacția verbală întreagă, pe care scriitorul ar fi avut-o (așa cum au reprodus-o, ulterior, persoane din anturajul său), a fost: Pot să înţeleg perfect cum a circulat știrea morții mele, pentru că am auzit din surse sigure că am murit. Totuși, relatarea despre moartea mea a fost o exagerare!
Mark Twain s-a născut şi a murit în anii de apariţie ai Cometei Halley. Albert Paine, biograful și contemporanul său, a spus că Twain, cu un an înaintea morții sale, a afirmat cu seninătate: Am sosit cu Cometa Halley, în 1835. Va apărea din nou la anul, şi mă aştept să mă duc cu ea. Ar fi cea mai mare dezamăgire a vieţii mele dacă nu mă duc cu cometa lui Halley. Atotputernicul a spus, fără îndoială: «Aici sunt ciudaţii ăştia doi, fără rost; au sosit împreună, trebuie să plece împreună». Q.e.d.
Ţin minte că acum nouă ani [2 iunie 1897 – n.m. B.-L.S.], cînd locuiam în Tedworth Square, la Londra, ziarele americane au primit prin telegraf ştirea că aş fi pe moarte. Muribundul nu eram eu, ci un alt Clemens, un văr al meu, care s-ar fi cuvenit să moară, dar a scăpat, nu ştiu nici eu prin ce tertipuri sau alte manopere caracteristice clanului nostru.
Corespondenţii din Londra ai ziarelor americane au început să mă asalteze, potrivit instrucţiunilor telegrafice ale patronilor lor, spre a se interesa de starea mea. Eram sănătos, şi asta i-a făcut pe toţi să se mire şi să fie nemulţumiţi că mă găsesc citind şi fumînd liniştit în biroul meu, adică aproape fără valoare ca subiect pentru o telegramă transatlantică.
Printre aceşti corespondenţi se afla şi un tînăr irlandez, grav, blînd şi simpatic, care a încercat din răsputeri să-şi ascundă dezamăgirea şi să pară bucuros; acesta mi-a spus că ziarul său, «Evening Sun», îi telegrafiase că la New York se zvoneşte că aş fi murit. Ce să telegrafieze drept răspuns? m-a întrebat el.
– Spune-le că zvonul este exagerat, l-am sfătuit eu.
Individul a plecat solemn, fără să zîmbească, şi a expediat o telegramă reproducînd întocmai aceste cuvinte. Ele au înveselit omenirea şi sunt citate din cînd în cînd în presă ori de cîte ori ziariştii vor să risipească vreun zvon exagerat.
Următorul care a venit să mă vadă a fost tot un irlandez. Ținea în mînă o depeșă primită din partea ziarului «World» din New York, și mi-am dat seama că se străduiește să aducă vorba despre ea, cu ajutorul atîtor amabilități și drăgălășenii, încît m-a făcut curios să văd ce scrie în depeșa aceea. Iată de ce, la primul prilej, i-am smuls-o din mînă. Telegrama avea următorul cuprins: DACĂ MARK TWAIN PE MOARTE, TRIMITE CINCI SUTE CUVINTE, DACĂ MORT, O MIE CUVINTE.*
30.04.1906
* În volumul «Vorbesc din mormînt», Editura pentru Literatură Univerală, Bucureşti, 1962, p. 159
Corespondenţii din Londra ai ziarelor americane au început să mă asalteze, potrivit instrucţiunilor telegrafice ale patronilor lor, spre a se interesa de starea mea. Eram sănătos, şi asta i-a făcut pe toţi să se mire şi să fie nemulţumiţi că mă găsesc citind şi fumînd liniştit în biroul meu, adică aproape fără valoare ca subiect pentru o telegramă transatlantică.
Printre aceşti corespondenţi se afla şi un tînăr irlandez, grav, blînd şi simpatic, care a încercat din răsputeri să-şi ascundă dezamăgirea şi să pară bucuros; acesta mi-a spus că ziarul său, «Evening Sun», îi telegrafiase că la New York se zvoneşte că aş fi murit. Ce să telegrafieze drept răspuns? m-a întrebat el.
– Spune-le că zvonul este exagerat, l-am sfătuit eu.
Individul a plecat solemn, fără să zîmbească, şi a expediat o telegramă reproducînd întocmai aceste cuvinte. Ele au înveselit omenirea şi sunt citate din cînd în cînd în presă ori de cîte ori ziariştii vor să risipească vreun zvon exagerat.
Următorul care a venit să mă vadă a fost tot un irlandez. Ținea în mînă o depeșă primită din partea ziarului «World» din New York, și mi-am dat seama că se străduiește să aducă vorba despre ea, cu ajutorul atîtor amabilități și drăgălășenii, încît m-a făcut curios să văd ce scrie în depeșa aceea. Iată de ce, la primul prilej, i-am smuls-o din mînă. Telegrama avea următorul cuprins: DACĂ MARK TWAIN PE MOARTE, TRIMITE CINCI SUTE CUVINTE, DACĂ MORT, O MIE CUVINTE.*
30.04.1906
Mark Twain
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu