miercuri, 4 iunie 2025

Memento

NAE IONESCU

Nae Ionescu văzut de Oscar Han
(bust în bronz, 1928)

Să mărturisim Paștele!
Cînd începe o treabă, românul își face mai întîi o cruce. De ce? Ca să cheme în ajutor pe Dumnezeu? Nu tocmai. Ci ca să pună acțiunea lui sub egida lumii celeilalte, de la care totul purcede; ca să deschidă înspre realitățile lui concrete poarta prin care să pătrundă Puterile și Stăpâniile, ca să restabilească unitatea originară dintre Dumnezeu și creațiune. Crucea aceea simplă, înfricată și umilă este – cine s-ar fi gîndit? – mărtuisirea și închinarea cotidiană a Paștelor. Căci Paștele asta sunt: marea dramă prin care, după hotărârea lui Dumnezeu, s-au aruncat iarăși punți de legătură între creațiune și Stăpânul ei.”
Nae Ionescu
(12 aprilie 1931)

Portret de Viorel Lascăr
(pictură în ulei, 1914)

A înviat Hristos!
Și astfel Învierea nu este actul prin care noi am fost mântuiți; ci numai anunțarea și definirea lumii în care vom trăi după Judecata de Apoi. «Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcînd...” Moartea Lui – deci jertfa Lui – este faptul hotărîtor al mântuirii noastre. Învierea este doar semn pentru viața veacului ce va să vie, deci nu a veacului care, pentru noi, este în acest moment. Să lăsăm deci interpretările și încercările de a înțelege și să mărturisim smeriți credința noastră nestrămutată: și a înviat a treia zi, după Scripturi.”
Nae Ionescu
(20 aprile 1930)


În această zi a anului 1890 se năștea NAE IONESCU ( Nicolae C. Ionescu, m. 1940), profesor de logică și de metafizică la Universitatea din București, unul dintre redutabilii și extrem de influenții publiciști ai perioadei interbelice, creator al unei școli filozofice din care au făcut parte Mircea Vulcănescu (i-a fost prim monograf) , Mircea Eliade (i-a fost și asistent la Universitate şi prim editor), Vasile Băncilă, E. M. Cioran, Constantin Noica, Constantin Floru, Petre Țuțea ș.a. A făcut studii de filozofie la București, pe care le-a continuat cu o specializare în Germania, încheiată printr-un doctorat susținut la Munchen, în 1919. A fost asistent al profesorului C. Rădulescu-Motru, apoi conferențiar la Catedra de logică și metafizică a Universității din București. A predat cursuri de logică, istorie a logicii, metafizică, filozofie a religiei, acest adevărat „Socrate al românilor“, cum deseori a fost numit, a refuzat să-și tipărească vreo lucrare în timpul vieții. Discipolii săi au litografiat 12 cursuri, dintre care patru au fost tipărite între anii 1941–1944. A condus revista Cuvântul (1926–1934, 1938), celebră în epocă, și a colaborat la periodice precum Noua Revista Română, Studii filosofice, Revista de filosofie, Cuvântul studențesc, Predania ș.a. Din bogata sa publicistică, Mircea Eliade a realizat în 1937 culegerea Roza vânturilor.
S-au scris cîteva volume extrem de valoaroase despre opera și personalitatea profesorului, precum cele aparținînd lui Mircea Vulcănescu (De la Nae Ionescu la Criterion), nepoatei sale, Elena Margareta Ionescu (Nae și Margareta), lui Liviu Bordaş (Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei) sau prietenului meu Dan Ciachir (Gînduri despre Nae Ionescu) ori lui George Voicu (Mitul Nae Ionescu), pentru a nu mai vorbi despre cele patru masive volume biografice ale Dorei Mezdrea. Cum, de altfel, s-au scris și cîteva cărți lipsite de relevanță, vehiculînd informații denaturate (dacă nu chiar rău-voitoare), pe care nu le voi mai pomeni aici.

Niciun comentariu:

Știri din lumea în care trăim...

Love is the answer, and you know that for sure. John Lennon All things must pass, but love is forever.  George Harrison Cei doi membri sup...