Livada, proaspăt arată, și-a început, parcă, o nouă viață.
Pămîntului reavăn, cu parfum de lut umed și de ierburi crude,
i se simte respirarea...
Copacii bătrîni, înfloriți deodată, se bucură și freamătă foșnind ușor sub adierea brizei răcoroase venind dinspre pădurile din jur.
În tihna albastră a după-amiezii, doar vibrația aripilor albinelor, într-un zumzet continuu în aerul cald și pur, desprinzînd petalele florilor de pe ramuri, îmi așterne în inimă liniștea unui nou început...
Oare copacii de ce nu s-or fi știiind nefericiți?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu