Margareta Sterian
În amintirea sufletului mort
A murit un suflet cîndva,
Apa e aspră, rece.
Fără cîrmă pe creastă de val,
Cine mă-ntrece?
Ușor e mortul ce-l port,
Cît e de ușor!
Alai, miriade de stropi,
Soarele arzător.
Departe e țărmul, departe,
Cine ne cheamă?
Păsări pribege ca noi,
Nu-ți fie teamă.
CLXXXIX*
Nu m-au tîrît spre tine nici stearpa desfrînare,
Nici vițiul fățarnic, ci patima senină;
Cînd fluturul își arde aripa-n lumînare,
El nu rîvnește seul, ci magica lumină.
Mă sprijin pe-amintire acum... și-apoi pe moarte.
Toți ceilalți stîlpi cu lumea deodată s-au surpat,
Iubirea putrezește pe undeva, departe
Eternitatea-i încă un vis dezaripat.
M-adun de pretutindeni, mă-nchid de-o grijă sumbră,
Mi-e sufletul zadarnic și cere să se culce;
Prin slăvi amurgul trece misterios de dulce
Și-n umedul lui giulgiu mă-nfășură cu umbre...
Nici stea, nici cîntec: vine alt soi de noapte, grea,
Mai limpede ca gheața... și rece tot ca ea.
Vasile Voiculescu
Duminică, 24 iulie 1955
*
CLXXXIX
No vain lust dragged me towards you
Nor double-dealing vice, but just pure passion;
Butterflies get their wings burned by candle flame
Allured not by hunger for tallow, but for magical light.
For me now the sole truth is remembrance... and death;
All other pillars together with the world have crumbled,
Love rots somewhere far away, out of sight,
Eternity is barely another clipped dream.
I pull myself together, for I am deep in sorrow,
My soul is blank and longs for rest and sleep;
Dusk filters mysteriously sweet through the clouddrifts,
Wrapping me in its humid through of shadows...
Starless and silent a dreary shroud nights sets in,
Clearer than ice... but just as chilly.
Sunday, July 24, 1955
Margareta Sterian (născută Weinberg, la 16 martie 1897) a fost o pictoriță, scriitoare și traducătoare cu origini evreiești. La Şcoala Anglicană din Bucureşti, unde a urmat cursurile liceale, i-a avut profesori, la literatura română pe Ioan Slavici, și pe Richard Canisius la desen.
A studiat pictura la Paris, arta decorativă şi istoria artei la Academia Ranson (sub îndrumarea lui Georges Braque, printre alții) şi la École du Louvre (unde a audiat cursurile de istorie a sculpturii ale lui Paul Vitry).
În anul 1929, cunoscîndu-l pe eminentul savant Dimitrie Gusti, fondator al școlii românești de sociologie și al Muzeului Satului Românesc, a participat, alături de echipele interdisciplinare ale acestuia (sociologi, juriști, etnografi, muzicologi, psihologi, artiști fotografi și cameramani, studenți), la campania de studiere monografică a satului Drăguș, o experiență nepereche pentru artistă, care a însemnat relevarea fondului arhaic al tradiției și culturii populare. La scurt timp după această incursiune în satul românesc, artista a expus pentru prima dată în cadrul expoziției organizate de „Seminarul de sociologie, etică și politică” al Universității din București (coordonat de același Dimitrie Gusti), șase portrete de țărani (Ciclul moșilor) și de copii (Ciclul copiilor) din satul Drăguș, lucrări care vor deveni o permanență în cadrul expozițiilor sale viitoare, alături de cel al Circurilor.
Împreună cu poeta bucovineană Dusza Czara-Rosenkranz a tradus și publicat în 1935 antologia Poezia poloneză contemporană. Debutul editorial al scriitoarei s-a petrecut cu volumul Poezii (1945). În 1972 îi apare romanul Castelul de apă, iar Poeme * Imagini * Proze (editura „Eminescu”), în anul 1977.
Împreună cu poeta bucovineană Dusza Czara-Rosenkranz a tradus și publicat în 1935 antologia Poezia poloneză contemporană. Debutul editorial al scriitoarei s-a petrecut cu volumul Poezii (1945). În 1972 îi apare romanul Castelul de apă, iar Poeme * Imagini * Proze (editura „Eminescu”), în anul 1977.
În 1979, prozele-i autobiografice îi sînt reunite în op-ul Oblic peste lume. În 1982, din teascurile editurii bucureștene Eminescu iese o carte-album de excepție, Ultimile sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu, transpunerea în limba engleză a poemelor și picturile aparținînd Margaretei Sterian iar în 2012 este tipărit un opulent album Margareta Sterian. Opera profundă, îngrijit de Cristian-Robert Velescu.
Alte volume publicate: Aud cîntînd America (antologie de versuri din lirica americană, traducere de M.S.), Eternă bucurie-i frumusețea (1977), Din petece colorate (povestiri, 1977), Poeme (1983).
A fost căsătorită de două ori, prima dată cu un bancher din Ploiești, iar a doua oară cu poetul Paul Sterian.
A încetat din viață la 9 septembrie 1992. În memoria sa a fost înființată o fundație care-i poartă numele și care, din 1993, decernează premii pentru creație muzeografică și plastică. Liceul de arte din orașul natal, Buzău, îi poartă numele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu