MEMENTO

LIGETI

Este necesar să explorez conexiuni pe care alții nu le-au recunoscut încă, să conturez structuri care nu au existat pînă acum.

György Ligeti

Născut pe 28 mai 1923 (la Dicsőszentmárton / Diciosânmartin, azi Târnăveni) într-o familie transilvăneană, GYÖRGY SÁNDOR LIGETI a fost un muzician maghiar de origine evreiască, considerat unul dintre cei mai de seamă compozitori ai secolului al XX-lea. Stilul său inovator, explorările sonore unice și complexitatea ritmică, au reprezentat doar cîteva dintre caracteristicile definitorii ale creației sale care l-au consacrat în lumea muzicii contemporane.

Și-a început studiile muzicale la Cluj, în 1941 (devenind, la clasa de compoziție, discipol al profesorului Ferenc Parkas), după război, continuîndu-le la Academia de Muzică «Franz Liszt» din Budapesta, unde a aprofundat creațiile muzicale ale unor compozitori celebri, precum Mauricio Raúl Kagel (1931-2008), Pierre Boulez (1925-2016) și Karlheinz Stockhausen (1928-2007), și unde a elaborat primele sale lucrări, în care a prelucrat teme folclorice în spirit avangardist, cu evidente influențe din muzica lui Béla Bartók.

O perioadă a locuit în Ungaria dar după revoluția maghiară din 1956, a părăsit această țară pentru Austria, ulterior stabilindu-se în Germania de Vest, unde a activat în cadrul reputatului «Studio de Muzică Electronică» din Köln, avînd șansa să lucreze și alături de celebrul compozitor german Karlheinz Stockhausen, recunoscut și apreciat încă din acei ani pentru inovațiile sale în domeniul muzicii electroacustice, seriale, spațiale și aleatorii.

Ligeti a fost un pionier al micropolifoniei (o tehnică prin care mai multe linii muzicale individuale se împletesc într-o textură densă, aproape statică, în care s-a folosit și de un limbaj inventat, alcătuit din cuvinte notate fonetic, prin care a încearcat să șteargă diferențele dintre sunetele vocale și cele instrumentale), în lucrări precum 

Aventures (1962) și Nouvelles Aventures (1965)

și, deopotrivă, un explorator al ritmicilor complexe, influențate de muzica africană și de teoriile matematice ale haosului, toate căutările sale muzicale materializîndu-se în lucrări precum Atmosphères (1961), Requiem (pentru soprană, mezzo-soprano, două coruri și orchestră, 1965), Lux Aeterna (1966), Le Grand Macabre (operă, 1977) sau ciclul 18 studii pentru pian (1985–2001) și care l-au impus în lumea muzicii contemporane drept unul dintre cei mai influenți compozitori postbelici. Alte lucrări importante: Clocks and Clouds (pentru cor de femei și orchestră, 1972–73), San Francisco Polyphony (pentru orchestră, 1974), Piano Concerto (1988) și Hamburg Concerto (pentru corn, 1999).

A devenit cunoscut pe plan internațional odată cu folosirea cîtorva dintre lucrările sale vocal-instrumentale importante (precum Atmosphères , Requiem și Lux Aeterna), drept coloană sonoră în capodopera S.F. 2001: A Space Odyssey (1968, cu un scenariu după o povestire a lui Arthur C. Clarke), peliculă a celebrului regizor american Stanley Kubrick, pe care am avut șansa să o pot vedea în anii ʼ80 ai studenției mele bucureștene și pe care, de fiecare dată o revăd cu o plăcere nesmintită, deopotrivă pentru actualitatea mesajului transmis (pentru mine, evident, ea reprezentînd, printre altele, prima întruchipare, avant la lettre, a inteligenței artificiale, în celebrul computer fictiv HAL 9000, și asta cu mai bine de 50 de ani în urmă!) dar și pentru toate celelalte calități filmice excepționale 

(regie, imagine, scenariu, efecte speciale etc.) 

și, nu în ultimul rînd, evident, pentru muzică...

Sursa fotografiilor: https://www.explorethescore.org

Din 1961 pînă în 1971, Ligeti a fost profesor de compoziție invitat la universitatea din Stockholm, în 1972 a fost compozitor rezident la Universitatea Stanford, iar din 1973 pînă în 1989 a predat compoziție la «Hochschule für Musik» din Hamburg.

A primit numeroase premii și distincții, dintre care pot fi amintite: «Praemium Imperiale» (Japonia, 1991), «Ernst von Siemens Musikpreis» (un „Nobel al muzicii”, acordat de Academia de Arte Frumoase din Bavaria în numele «Fundației Ernst von Siemens pentru Muzică», 1993), iar în 2004 a fost onorat cu Premiul pentru «Muzică Polară» 

conferit de Academia Regală de Muzică Suedeză.

S-a spus despre el că a fost un compozitor vizionar (dublat de un pedagog eminent) cu o curiozitate nețărmurită, care s-a reinventat permanent și a cărui muzică eterică, debordînd de fantezie, spiritualitate și delicatețe și care se adresează, în cel mai comprehensiv mod cu putință, unui public foarte larg, reprezintă o uriașă sursă de inspirație pentru mulți muzicieni.

Ligeti a încetat din viață la Viena, în anul 2006.

Lux Aeterna

Atmosphères

Requiem