Drept pentru care, îmi permit să repostez această „amintire”, pe care băiuțeii de la Facebook mi-au readus-o în memoria „ținerii de minte” (sic!)...
A! Să nu mint! Totuși, s-a mai întîmplat cîte ceva între timp, pe ici pe colo... Tembeliziunea numită OTV (Dan Diaconescu, taicule, pe un’ ți-or mai fi lucind ochișorii?) s-a îmbolnăvit de deces, dna avocat Paula Iacob a dat ortu’ popii, fie-i țărîna ușoară iar ex-premarii Oprescu (gheneral) și Vanghelie (de sector) au dispărut și ei, unul după altul, în șir indian, precum măgarii în ceață, cu încheietori de pluton Marius Marinescu & Mitică Dragomir (găsitorilor, bună recompensă!)
În rest, pace, voie bună, bunăstare și noroc, dragi tovarăși, cum glăsuia o exortație mobilizatoare de pe vremea odiosului și a sinistrei lui consoarte! Halal! (B.-L.S)
Tembelioane. În ordine alfabetică
Ghiciţi cum mi-am petrecut io, dragii moşului, nu sfîrşitul lumii ci blînda seară de Revelion! În cel mai paşnic şi casnic mod cu putinţă. Retras în vastu-mi apartament de 80 de metri pătraţi, la o cină romantică în sufragerie („sufrageria mă-sii de viaţă”, cum ar fi zis dragul meu Teodor Mazilu), la lumina mică a lumînărelelor din brad, „departe de lumea dezlănţuită”, alături de consoartă şi cu „inamicul public nr. 1”, televizorul, în faţa ochilor. E adevărat că în prima parte a serii ne-am delectat cu două filme. Însă cu jumătate de oră înainte de miezul nopţii şi încă 1 1/2 după, am baleiat cîteva dintre posturile băştinoase, spre a ne cruci. Şi uite aşa, ecranul a devenit pe loc un uriaş ocular de microscop, în spatele căruia au început defileze tot felul de forme de viaţă, care de care mai zbanghii şi mai zărghite. Aşadar...
ANTENA 1. L-am ratat de puţin pe Adrian Copilu’ Minune, care tocmai îşi încheiase guiţăturile manelistico-romulane, după el evoluînd vocal o copilă, în background dansînd din buric o cadînă costumată atît de sumar încît brusc m-am fost simţit părtaş la un moment „artistic” deviant, nanistico-pedofil, adresat unor spectatori cu retard mintal sever.
La ANTENA 3, antren 100%. Paranghelie live în Piaţa Constituţiei (organizată pe mulţi bani publici de Primăria Capitalei), garnisită cu un spici prin telefon al premarelui gheneral Oprescu, care ura nu-ş’ ce bucureştenilor cu prilejul Anului Nou. Ceva cu împliniri şi realizări măreţe. N-am avut răbdare şi am glisat uşor spre B1, exact la 12, nu înainte de a sorbi o lacrimă de şampanie şi de a-mi săruta conviva, urmărind apoi cîteva minute jocul de artificii de afară.
La B1, „Vanghelion”-ul era în toi, pentru ale plebei nevoi. Bîlci total. Pîn’ să schimb canalu’, am reuşit doar să-i aud pe cei doi prezentatori ambuscaţi, chinuiţi de talente ascunse, care răgeau ca măgaru’ Mitropoliei, pe voci egale, live, din off: „Fecioara Maria / Naşte pe Mesia”(!!!). Am mai apucat să ne lăsăm timpanele agresate cu „acutele” lui Alex Velea - cum care AV, ăla de cîntă cu „celebrul” Smiley [da, da, da, ăla de la „Vocea României” şi de la „Românii are (sic!) talent(e)”], nu mai puţin celebrul şlagăr „Cai verzi pe pereţi” cu, aşezaţi-vă, rogu-vă, să nu vă ia cu leşin de la lingurică, 12.021.486 (luni, 28.01 a.c.) de accesări pe Youtube, aşa, să moară duşmanii lui – care clănţănea un fel de manea hip-hopistică.
Am dat pe OTV. Aici, manele pe bune, bazate, nene, nu corcituri „eftene”, cu (re)numitul Romica (sau Romică, nu ştiu cu preciziune, deşi sexul caricaturii părea a fi bărbătesc, deci cu „ă”) Duet. Scuze, da’ nu mai (re)ţin minte dacă manelistu’ se producea singur sau dimpreună cu Claudiu Duet şi nici dacă „pesa” era celebra „Nimic nu e la infinit”, pen’ căci din ghiers nu reieşea dacă e vorba despre (+) sau (–) infinit. De aici pînă la PRO Tv, un pas mic pentru telecomandă: Victor Slav (în chiloţi şi cu bocanci) simula o căţeleală cu Bianca Drăguşanu. Încă o încercare. Ultima.
Pe RTV. Asta aşa, pour la bonne bouche, că tot văzusem anunţurile care mă „gîdilaseră” cu prezentările unor transmisii directe ale sindrofiilor - de acasă sau de aiurea - ale unor „potentaţi” ai zilei, care nu mai au nevoie de prezentare: Paula Iacob („Iacobelion”), Gigi Becali („Becalion”), Cătălin Botezatu („Botelion”), Mitică Dragomir („Miticălion”). Mi-au fost suficiente cîteva cadre cu tot circul din casa octogenarei avocate, care după ce a hîrîit cîteva romanţe de of, dor şi inimă albastră cu o cupă de şampanie în mînă, a tras la iuţeală un danţ în favor de lume cu tataie Marius Marinescu, zis „Bideu”…
A fost deja prea mult pentru o singură seară. Cum trecuseră deja aproape două ceasuri peste miezul nopţii, astenizaţi de cele văzute, ne-am retras spre o binemeritată odihnă, cu gîndul la şedinţa de detoxifiere de a doua zi: Concertul de Anul Nou de la Viena.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu