vineri, 22 februarie 2019

La lumina plăpîndă a candelei


Apoftegme
• Suprema valorificare a timpului este condiţionată de înţelegerea fiecarei zile ca stînd la uşa vieţii de dincolo. 
• Nimeni vieţuind în păcate să nu deznădăjduiască de sine, ştiind că plugăria schimbă soiurile plantelor, iar îngrijirea sufletului prin virtute poate birui boli de tot felul. 
• Fericit este cel care a văzut un înger, dar de o sută de ori mai fericit este cel care s-a văzut pe sine. 
• Precum apa strîmtorată ţîşneşte spre înălţime, aşa de multe ori şi sufletul strîmtorat de primejdii urcă spre Dumnezeu prin pocăinţă şi se mîntuieşte. 
• Dumnezeu este iubire, iar acela care încearcă să-L definească este un orb care încearcă să măsoare nisipul de pe fundul mării. 
• Cel care spune că Îl iubeşte pe Domnul, dar în acelaşi timp urăşte pe fratele său, este asemenea celui care-şi închipuie în somn că aleargă. 
• Pomenirea numelui lui Iisus să se lipească de răsuflarea ta şi vei cunoaşte folosul liniştirii. 
• De iubeşti blîndeţea, rămâi în pace. Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. Caută înţelepciunea şi nu aurul. Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase. Caută să dobîndeşti pacea şi nu împărăţia. 
• Iubirea pricinuieşte minunile. Iubirea este adîncul, abisul luminării. Iubirea este statornicia îngerilor.
Sf. Cuvios Ioan Scărarul
(„Scara Raiului”)

Niciun comentariu: