Un gentleman la Moscova (I)
„Să recunoaştem, simţise o vagă îngrijorare cu o zi în urmă, când luase prima oară cartea de pe birou. Era un singur volum, dar unul ca un dicţionar sau ca Biblia, cărţile alea pe care se presupune că le consulţi ori poate le răsfoieşti, dar de citit, nu le citeşti niciodată. Aruncând o privire la cuprins - 107 eseuri despre Constanţă, Moderaţie, Singurătate şi Somn -, i se confirmase însă din capul locului bănuiala că autorul scrisese cartea cu gîndul la nopţile de iarnă. Era, nu încape îndoială, o carte pentru vremea cînd păsările zboară spre miazăzi, cînd înăuntru sunt destule lemne de foc, cînd zăpada albă s-a aşternut pe cîmp, adică pentru clipele cînd nu-ţi dă inima ghes să te aventurezi afară, iar prietenilor nu le dă inima ghes să se aventureze înăuntru.
În acest eseu de deschidere, cu exemple iscusit alese din analele istoriei, autorul venea cu un foarte convingător argument, susţinând că, atunci cînd eşti la mila cuiva, trebuie să pledezi pentru viaţa ta.
Ori să rămîi demn şi să nu te pleci.
«Despre tristeţe»
Aici, Montaigne cita un număr de autorităţi incontestabile din Epoca de Aur, care conchideau că tristeţea este o emoţie pe care e cel mai bine să o împărtăşeşti cuiva. Ori să o ţii pentru tine.
Ceasul numără secundele cu precizia cu care Homer îşi număra dactilii şi Sfîntul Petru, păcatele păcătoşilor.”
Amor Towels
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu