Concertele brandenburgice (BWV 1046-1051) este un opus conținînd șase concerte instrumentale, compuse de Johann Sebastian Bach (1685-1750), care în această zi a anului 1721, i-a dăruit margrafului (princepele marchiz)
Christian Ludwig de Brandenburg-Schwedt manuscrisul cu dedicația de rigoare.
Nu se știe dacă acesta le-a ascultat vreodată sau dacă l-a recompensat în vreun fel pe Bach pentru opera lui.
Aceasta este considerată una dintre cele mai importante lucrări ale Barocului muzical și reprezintă un exemplu remarcabil al stilului concertant (influențat major și de creația lui Antonio Vivaldi).
Bach a compus aceste concerte în perioada în care lucra la Curtea din Köthen (1717-1723, capitala actualului land german Anhalt-Bitterfeld), cînd preocupările sale componistice se îndreptau cu precădere asupra muzicii laice și instrumentale. Tot aici și în aceeași perioadă, Bach a compus mari părți dintr-o altă celebră lucrare a sa, Clavecinul bine temperat (BWV 846-893).
Concertele brandenburgice reprezintă o sinteză a stilurilor muzicale ale epocii baroce, combinînd elemente germane, italiene și franceze. Prin diversitatea instrumentației și echilibrul perfect dintre părțile solistice și acompaniament, ele au influențat în mod decisiv dezvoltarea concertului instrumental, fiind printre cele mai interpretate și apreciate lucrări ale lui Bach.
Concertul nr. 5 în Re major (BWV 1050) este considerat primul concert pentru clavecin din istorie.
Herbert von Karajan
Orchestra Filarmonicii din Berlin
(Integrala concertelor. Înregistrare din 1980)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu