luni, 31 martie 2025

POEMOTECA

Nichita alături de tatăl său,
Nicolae Stănescu, în anul 1955

Cîntec de lună nouă*

Să-ți mai sfîrșesc povestea cu hoinarul
Care-și furase nopțile pe rînd?...
Ei... pe surîs petale moi de lună,
Îți cad și nu le mai aud căzînd
...și greu ce-ți e... și mîinile-ațipite
ți-alunecă din poală-atît de dulci...
Ți-am așternut în ochi un pat albastru...
Hai, vino, somnoroaso să te culci.

Nichita Stănescu
martie ’56

* din volumul „Argotice”, 1992

P.S. 
„Poezia este o fantezie debordantă... Este ca-n muzică.”
Johnny Răducanu

Niciun comentariu:

Știri din lumea în care trăim...

Love is the answer, and you know that for sure. John Lennon All things must pass, but love is forever.  George Harrison Cei doi membri sup...