Poemoteca

Filozofia dragostei

Trec izvoarele în rîuri,

Rîurile curg spre mare.

Nevăzute, limpezi brîuri

Leagă boarea de-altă boare.

Nu-i nimic stingher în Fire,

Toate tind să te îmbine

Într-o tainică iubire –

De ce nu și eu cu tine?

Munții-aștern pe cer săruturi,

Val ca val se-mbrățișează.

Orice floare fără fluturi

Și pe noi ne-ndepărtează,

Soarele în brațe strânge

Globul. Luna-n mări se scaldă.

Ce e viața mea? – se frânge

Fără sărutarea-ți caldă.

1819

(Traducere de Petre Solomon)

Percy Bysshe Shelley la Roma,
de Joseph Severn
(1793 - 1879)

Unul dintre cei mai mari poeți englezi, PERCY BYSSHE SHELLEY (1792–1822), a fost exmatriculat (în această zi a anului 1811) de la Universitatea Oxford pentru publicarea pamfletului „Necesitatea ateismului” („The Necessity of Atheism”). Poetul a fost un susținător fervent al libertăților individuale, al dreptății sociale și al progresului uman iar opera sa a avut un impact major asupra literaturii engleze. Shelley a fost considerat un poet radical în timpul scurtei sale vieți, iar opera i-a a fost recunoscută pe deplin abia după moartea sa. Ecouri ale creației sale se regăsesc în literatura ulterioară, inclusiv la mari poeți precum W. B. Yeats ori Allen Ginsberg. Stilul său mustind de lirism, imagistica luxuriantă și mesajele sociale și filosofice continuă să-i inspire pe mulți dintre scriitorii contemporani. Opere importante: „Ode to the West Wind” („Odă vîntului de vest”, 1819), „Adonais” (1821).