Bibliophilia

„Cred că scriu din nevoia de dialog. Dacă aveam talent de poet ori de romancier, aș fi dialogat cu divinitatea sau cu lumea. Divinitatea pare să mă fi hărăzit critic, iar lumea pare să fi fost de acord cu acest destin. Mi-a rămas să dialoghez cu cărțile și cu inșii fictivi din paginile lor. Cîteodată, mai rar și indirect, cu autorii cărților.(...) Hotărât lucru, nu sunt un scriitor. Am scris atâta critică la viața mea, încât tot ce ating acum, la bătrânețe, se transformă în critică. E un blestem. Și nici măcar nu pot fi sigur că am darul regelui Midas care prefăcea în aur tot ce atingea. Fie și bronzul lui Horațiu. Fac și eu ce pot. Adică, scriu. Și, totuși, de ce?”*

Nicolae Manolescu
(1939-2024)
* «Viață și cărți. Amintirile unui cititor de cursă lungă», Paralela 45, 2009)